Header Ads

Penitenciarul Doftana



„Privesc din Doftana prin gratii de fier
Departe, în zare, un petic de cer.
E cerul sub care închisă şi ea
Se mistuie-n chinuri tovarăşa mea.

Azi spargeţi-mi zidul şi lanţul sfăr'maţi,
Să zbor ca un şoim peste ‘nalţii Carpaţi.
Să strâng înc-o dată tovarăşa mea
Şi iar să m-arunc în lupta cea grea!”

Aceste versuri de Teodor Rudenko cuprind sentimentele prizonierilor comuniști nerăbdători să evadeze din Penitenciarul Doftana să-și impună doctrina. Cu toate acestea, de la construcția ei din 1895 până în 1940 nimeni nu a reușit să evadeze din închisoare, aceasta fiind recunoscută drept „Bastilia”. Aici și-au ispășit pedepsele nume precum Nicolae Ceaușescu, Corneliu Zelea Codreanu, Horia Sima și Gheorghe Gheorghiu-Dej. Fiecare comunist sau legionar care petrecea perioade de detenție era considerat erou al cauzei sale, înfruntând cu stoicism regimul democratic „reacționar“. Despre „Şcoala Doftanei“, vor scrie mai târziu comuniştii, cu mândrie, în relatările despre anii de „luptă revoluţionară“.

La origini, temnița a fost o ocnă de sare unde erau aduși infractorii pentu a-și ispăși pedepsele. Din 1890 începe construcția pe o suprafață de 8.000 de metri pătrați, iar în 1895 apare înscripționat pe frontispiciu „Penitenciarul Doftana“. Închisoarea era prevazută cu încălzire centrală și electicitate, iar legendele spun că autoritățile foloseau sistemul de încălzire ca pedeapsă ori recompensă în funcție de comportamentul deținuților. 

Împărțită în opt secțiuni, notate de la A la H, închisoarea avea 365 de celule, „ziua şi celula“. Cea mai interesanta era zona H, „camera de tortura”, zona de pedeapsă în care se regăsea carcera și alte camere mici fără geamuri sau paturi. Toate acestea au funcționat până în 1940, când penitenciarul a fost închis în urma cutremurului de 7,4 grade. Puternic avariat, a fost refăcut la ordinul conducerii de stat din acea vreme, iar în 1950 a devenit  monument istoric cu numele de Muzeul Penitenciar Doftana. În timpul comunismului a fost loc de pelerinaj și cadru de festivități pentru înmânarea cravatei roșii și a depunerii jurământului de pionier. În 1990 este lăsat în paragină din lipsa fondurilor. Diverse licitații și propuneri (vezi link) au fost dezbătute, însă costurile foarte mari descurajează investitorii și dezavantajează destinul fostei închisori Doftana.































































Un comentariu:

Copyright © 2009-2017 by Reptilianul Collective. Un produs Blogger.