miercuri, 17 iulie 2013

Magazinul Universal București


Lângă lupoaica din Piața Roma se află fostul magazin București. Pentru unii este o amintire  a epocii de aur, în timp ce alții o găsesc numai bună pentru afișarea tagurilor. Dar dincolo de aceste aparențe triste s-au aflat puterea și voința de a prospera a unui om. Bucur Bunescu era un copil orfan din Săcele, lângă Brașov. După ce tatăl lui a murit în iarna lui 1888 în transhumanță, încercând să traverseze Dunărea, a plecat spre București, unde s-a angajat ca băiat de prăvălie la un comerciant de textile. Bucur avea 12 ani și doar patru clase, dar a primit multă încredere pentru că era serios și harnic. În scurt timp patronul l-a făcut asociat, iar câștigurile n-au întârziat să apară. În acest fel, Bucur Bunescu a ajuns unul dintre cei mai bogați români din perioada interbelică. El a construit în 1929 pe fosta strada Bărăției nr. 2 (actuala I.C.Brătianu nr. 36) un corp de clădire cu pivniță, parter și cinci etaje. Zece ani mai târziu se construiește o altă bucată la nr. 4-6, de aici rezultând actualul magazin București. Toate aceste proprietăți, dar și alte multe apartamente din Calea Moșilor au fost naționalizate în 1950. Deși a scăpat de închisoare, comuniștii i-au știrbit toată averea. Bunescu a trăit până la 90 de ani, într-un stil de viață respectabil. 

După naționalizare clădirea din fosta Bărăției nr. 2 a devenit Magazinul Universal București, unul dintre marile centre comerciale ale capitalei. Aici găseai orice, de la îmbrăcăminte și accesorii vestimentare, la aparate foto, instrumente muzicale sau aparatură electrocasnică. 

În prezent, vreme de mai mulți ani s-a încins o dispută aprigă între primarul Sectorului 5, Marian Vanghelie, SC București SA și moștenitorii de drept ai imobilului. Până la clarificarea totală a destinului acestui fost magazin, el va rămâne acoperit de reclame uriașe.


vineri, 5 iulie 2013

Societatea de Asigurări „Naționala”




Pe Strada Doamnei la nr. 12 se află o clădire părăsită monumentală. Treceam în fiecare săptămână prin preajma ei și mă măcina curiozitatea să-i văd interiorul. Când am avut ocazia să intru mi s-au adeverit așteptările. Clădirea este extrem de spațioasă, împărțită în numeroase camere și săli. Nu mai are rost să vorbesc de starea șubredă în care se află, cu toate că pe zid este lipită plăcuța cu „Monument istoric”. De aici am aflat puținele informații la vedere despre acest imobil. În 1886 arhitectul ungur Adolf Láng a proiectat și a dus la bun sfârșit clădirea în care a avut sediu Societatea de Asigurări „Naționala”. Inițial aceasta a avut doar un etaj și a fost înălțată ulterior. Acest proces de supraînălțare a schimbat mult vechiul sediu, însă casa scării cu decorațiile ei au rămas intacte. De asemenea, la săparea fundațiilor au fost descoperite în subteran picturi murale înfățișând „imagini cu sfinți”. Pe acestea din urmă nu le-am găsit. Probabil au fost acoperite în cursul renovărilor. În schimb, casa scării este de departe una dintre cele mai spectaculoase interioare pe care le-am văzut în imobilele abandonate. 

Am cercetat tot ce aveam la dispoziție pentru a afla mai multe despre ce s-a petrecut în casa de pe Doamnei nr. 12. Am găsit clădirea în planul cadastral din 1911, având aceeași curte interioară pe care am văzut-o în explorare, iar căutând după adresă în cartea abonaților de telefoane din București (1937) am fost șocat să aflu câte magazine, firme și sedii au existat aici. În 1937 aici puteai găsi agenți oficiali de la Bursă, avocați, blănăria Klar Iosef & Fiu, magazinul de brânzeturi Lica, o brutărie, un magazin de perdele, trei cerealiști, croitoria Broadwey Schwartz, magazinul de cuie Costinescu, drogueria Tetu Dionisie, WARNER BROS First National și alte câteva asociații și firme de transport. Toate acestea coexistau în aceeași clădire alături de societatea de asigurări. 


Planul cadastral (1911)
Cartea abonaților de telefoane din București (1937)



Strada Doamnei nr. 12


Sus pe un perete al sălii era lipit indiciul pe care-l căutam. Aici, după revoluție sau puțin mai târziu, a avut sediu Banca Comercială Ion Țiriac. Se pare că și-au luat dosarele și foile și au plecat. 

Semnătura arhitectului: FECIT A. LANG ARHITECT
Am găsit multe urme de adăpost ale unor oameni fără casă. Cel mai probabil aceștia și-au făcut cuibul în urmă cu câțiva ani, iar apoi l-au părăsit.
Vedere spre Strada Doamnei
Priveliște de la balcon spre Palatul Bursei
Parcarea Băncii Naționale