miercuri, 30 ianuarie 2013

București portocaliu


Un apus la Piața Revoluției și o revărsare de culori calde. Din când în când mai iese și soarele ăsta și am ocazia să văd clădirile îmbracate altfel. Mi-am permis să accentuez contrastul dintre o zi înnorată și una ca asta.




marți, 29 ianuarie 2013

Explorarea urbană după Reptilianul




Vreau să pun accentul pe ceea ce a însemnat din totdeauna Reptilianul.

Am pornit împins de un entuziasm pe cale de dispariție, caci eram printre puținii tineri care se băgau prin astfel de locuri. Mai erau grafferii care umblau pe sub oraș și pictau sau diverși studenți si membrii ai comunităților online care plănuiau mici expediții prin forturi sau orice era legat de tuneluri. În principiu, vedeam Bucureștiul ca pe un cadou gata să fie desfăcut, dar nici noi nu ne-am dat seama imediat de numeroasele aventuri ce urmau.

E drept ca n-am avut o viziune amplă asupra lucrurilor care au urmat. Nu intuiam necesitatea imortalizării momentului, ba din contră îl păstram nealterat și ascuns. Mistificam pe alocuri anumite aspecte din aceste expediții cu prietenii, colegi de liceu, și petreceam timpul descoperind un oraș ascuns doar pentru simplul fapt că ne plăcea ineditul. Totuși știam să fac diferența dintre așa numiții exploratori, cum ne-am auto-intitulat, și teribiliști. Cei din urmă îi vedeam foarte imaturi, lipsiți de dorința de a aprofunda descoperirea și aplecați aproape întotdeauna spre profanarea locului, implicit vandalism.

Prin definiție noi trebuia să fim altfel. Atunci a fost momentul când am simțit nevoia unui aparat foto. Trebuia să reușesc cumva să păstrez clipa petrecută în asemenea spații fără a altera în vreun fel conținutul. Abia astăzi realizez că toate fotografiile astea nu reprezintă decât o prea mică parte din tot ce aș dori să arăt unui public țintă. Adevăratul mesaj a fost și încă mai este transmis prin viu grai. Mă refer la prietenii alături de care mi-am riscat pielea ca să ajung să spun o poveste. Oricine, dacă își propune, poate face fotografii mai bune în aceleași obiective abandonate prin care am fost. Dar nimeni nu va putea spune aceeași întâmplare sau aceleași faze spontane. Fiecare va avea de povestit propria pățanie. Asta ne face diferiți.

Sentimentul pe care-l ai când te afli pe unul dintre cele mai înalte turnuri din oraș, după ce ai sărit garduri cu sârmă ghimpată și te-ai rugat să nu dai nas în nas cu paznicii.

Momentul când realizezi că ești primul după mulți ani care a pus piciorul într-o clădire istorică abandonată. Scenele petrecute în interiorul ei par încă în desfășurare, iar personajele iau naștere din praful pe care l-au ridicat pașii tăi spre contemplare.

Misterul care te cuprinde în întunericul orașului de sub oraș. Simplul gând că ai reușit să găsești o cale subterană secretă altora te face mai puternic. Sau mai inconștient. De aceea pun mare accent pe o foarte mare atenție și precauție. Orice rezultat satisfăcător e umbrit de o gamă largă de riscuri fără de care nu există adrenalină. Este un circuit firesc, în urma căruia ajungi să dobândești diverse cunoștințe istorice, arhitecturale sau de altă natură, o mai bună viziune asupra societății, atenție distributivă, iscusime, prietenii de durată, voie bună, fotografii și povești de împărtășit. Cu astfel de gânduri am început să scriu pe Reptilianul și asta înseamnă pentru mine explorarea urbană.  


sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Expozitie Unirii 1


Asociația Bucureștiul meu drag organizează o expoziție în stația de metrou Unirii 1. Am avut ocazia să contribui cu o fotografie la primul număr al revistei omonime, iar acum o alta va atârna pe un perete subteran.  Probabil este singurul cadru din expoziție în care sunt surprinse macarale. O mare parte din București va fi, astfel, vizibilă pentru călătorii Metrorex. 
Vă aștept la vernisaj vineri, 1 februarie. Lucrările vor fi expuse în perioada 1 februarie - 15 martie 2013. 


joi, 24 ianuarie 2013

Hotel Paris - Hotel Muntenia



Merită o reamintire a unor destinații vechi, încă de la începutul pasiunii mele de a explora, de acum patru sau cinci ani. Înainte i se spunea Hotel Paris, astăzi este cunoscut ca Hotel Muntenia, dar e complet abandonat. Cu toate astea, încă mai figurează pe unele site-uri de turism din București care garantează confortul cazării. Ai crede pe cuvânt dacă nu ar apărea și imaginea clădirii cu fațada murdară și geamurile sparte.
Imobilul se află pe strada Academiei la nr. 19-21, în vecinătatea Facultății de Arhitectură. Clădirea veche a fost construit între anii 1925 și 1930 având doar două etaje, iar după cinci ani a fost supraetajat atingând înălțimea actuală. Pe sub corpul mai nou al hotelului trece pasajul Victoria care este în pericol de prăbușire din cauza neconsolidării construcției. De asemenea, a fost marcat înainte cu mai multe bulini roșii, dar au dispărut suspect probabil cu intenția de a nu speria trecătorii și clienții barului și restaurantului din pasaj.



Vedere spre Union. În stânga Hotel Paris, actualul Hotel Muntenia abandonat.
Am sărit gardul de la stradă și-am ajung lângă hotel. Singura cale de infiltrare era o ușă din fier cu geamuri sparte, încuiată, care nu se clintea din loc sub nicio formă. La naiba! Am meditat puțin asupra situației, apoi m-am strecurat prin rama geamului spart, ca un pai într-o vodcă tonic.
Interiorul era promițător: nu erau homeleși, era curent electric, iar liftul mergea. L-am testat și nu zgâlțâie.
Structura clădirii nu era deloc sigură. La etajele superioare picioarele îți intrau în podea, cu riscul de a rămâne înțepenit.
Jos erau camerele birourilor pline de hârțoage, dosărele și alte nebuniii numai bune de dus la maculatură.
Seiful ăsta, mi-a înseninat explorarea. O adevărată piesă de muzeu uitată într-un amărât de hotel. Din nefericire n-am găsit bani sau lingouri de aur, decât niște dosare și foi scrise de mână.
Una dintre ele este o înștiințare din 1997 a unei defecțiuni în rețeaua de canalizare, în urma căreia turiștii au fost nevoiți să evacueze hotelul.
Pe unele geamuri erau vechile inițiale ale Hotelului Paris.
Când am găsit emblema hotelului imprimată pe pânză și am văzut cele trei stele, am trecut cu vederea micile incidente de la rețeaua de canalizare.
La subsol dormeau niște aparate de jocuri de noroc. Mă îndoiesc că mai aveau ceva rezerve de bani în ele.
Imediat lângă era o fostă cameră a unui paznic. Pereții erau decorați cu calendare și afișe cu femei frumoase.
 
Am colindat prin multe dintre holurile hotelului până mi s-a făcut dor să ies dracului odată de-acolo. Nu puteam risca să înfrunt soarta urmărilor unui cutremur.




 

marți, 22 ianuarie 2013

Panorame Calea Calarasilor

M-am urcat într-un bloc de birouri aprope de Piața Sf. Vineri. De partea mea am avut și o vreme frumoasă, iar deasupra întregului peisaj parcă mirosea a început de primăvară. Am panoramat orașul, lăsându-vă aceste imagini pe care le puteți viziona în detaliu. Bucureștiul e pestriț ca de-obicei.


Strada Popa Soare și Calea Călărașilor


Bulevardul Corneliu Coposu


duminică, 20 ianuarie 2013

Adevarul.ro despre explorari urbane


Bogdan Păvăloi de la adevarul.ro a participat alături de noi într-o explorare urbană la Fabrica de bere Grivița. Materialul îl puteți citi accesând
http://adevarul.ro/news/bucuresti/video-exploratorii-bucurestiului-uitat-sport-extrem-reinvierea-ruinelor-1_50fae44351543977a97e0e01/index.html



Nu facem graffiti-uri, nu furăm, nu spargem uşi şi ferestre pentru a obţine intrarea 

Cei trei exploratori susţin că scopul lor în ceea ce fac este de a conştientiza locuitorii oraşului asupra unor clădiri istorice care acum sunt abandonate sau în prag de a fi demolate. „Ne place aventura, dar mai mult de atât, aceste locuri importante pentru oraş se pierd. Toate fotografiile pe care le facem vor rămâne în timp şi vor rămâne singurele amintiri ale vechilor clădiri”, explică Alex. 

 „Nu sunt foarte mulţi oameni care fac panorame cu oraşul văzut de sus, pozele constituie o arhiva care peste multi ani va fi utila altora, pentru a vedea posibilele schimbări ale oraşului. Imaginile îi ajută chiar şi pe arhitecţi sau restauratori să păstreze arhitectura Capitalei”, adaugă Axelanti.

Petre a povestit că ei nu vandalizează locurile în care merg şi lasă lucrurile aşa cum le-au găsit. „Noi nu facem graffiti-uri, nu furăm, nu spargem uşi şi ferestre pentru a obţine intrarea. Suntem acolo pentru a face fotografii şi atât”.




sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Tot mai sus

Nu cu elicopterul încă, ci încercând să găsesc noi unghiuri spre clădirile și monumentele orașului. La urma urmei e o treabă drăguță, chiar dacă-ți uiți aparatul acasă. Capitala merită înțeleasă și de la înălțime. Fie că ești fotograf sau arhitect sau doar un cetățean plimbăreț, aici sus ai ocazia să-ți revizuiești părerile cu privire la estetica urbană.