Header Ads

Localitatea Archita, jud. Mureș





Este a doua oară când vizitez Archita, un vechi sat săsesc cu rădăcini din secolul XIII. Se pare că în ziua de azi aici nu mai locuiește niciun sas. Vechea populație germană colonizată a dispărut de mult timp. Satul este foarte tăcut, iar de la haltă, pe drumul gării, și până la biserica fortificată din centru m-au întâmpinat doar câțiva localnici. 



Iată mai jos o descriere detaliată a bisericii fortificate din Archita, scrisă de Juliana Fabritius-Dancu în Cetăţi Ţărăneşti Săseşti, Revista Transilvania, Sibiu 1983:


"La Archita, situată, între Saschiz şi Beia, se înalţă în centrul comunei o cetate ţărănească deosebit de bine conservată, cu dublă incintă şi şapte din cele nouă turnuri de apărate câte au înconjurat-o odinioară. Pomenit documentar pentru prima oară în 1356 ca Ercud, satul avea o bazilică romanică cu trei nave, fără turn, finisată cu grijă, datând din ultimul sfert al secolului XII, care a fost transformată într-o biserică-sală gotică, odată cu fortificarea sa, în jurul anului 1500. Necesitatea de a supraetaja nava centrală cu un cat de apărare a dus la demolarea colateralelor, prevăzute la această bazilică cu bolţi în cruce pe ogive - cum atestă urmele acestor bolţi, vizibile pe latura de nord, în colţurile formate între peretele navei şi contraforturile adosate. Cele patru arcade semicirculare, deschise altădată în colaterale, au fost închise cu cărămizi şi pietre, umplutura deosebindu-se vizibil de zidul originar din piatră, fiind evident în partea inferioară netencuită a laturii de miazănoapte. Pe aceeaşi latură, clopotniţa a fost ulterior alipită bazilicii, întrucât există o crăpătură între cele două părţi de construcţie, ambele terminate cu canturi netede. Turnul a fost construit probabil în sec. XIV, desigur înaintea fortificării. Parterul său deschidea încă două arcade, spre nord şi sud, care au fost zidite când s-a înconjurat partea inferioară a turnului cu o cămaşă din cărămidă, lată de un metru, ce izola parterul complet. Printr-o îngustă galerie, amenajată în grosimea zidului de vest, se intra în al doilea cat al turnului, unde se afla o vatră pentru fierberea lichidelor ce se turnau prin gurile de păcură, hornul vetrei fiind construit între zidul de est al turnului şi cel de vest al navei, terminat printr-o deschidere în latura sudică a turnului, în catul al treilea se află intrarea în catul de apărare amenajat în podul bisericii. Caturile superioare ale clopotniţei sunt separate prin platforme de bârne, deschizând pe cele trei laturi câte un îngust meterez. Turnul a primit forma sa actuală în 1802, când i s-a aplicat şi coiful copiat după cele ale turnurilor din Ţara Bârsei; o piramidă cu vârful retezat este surmontată de o galerie din lemn, cu dublă arcadă pe fiecare latură, formând un post de observaţie, terminându-se într-o piramidă octogonala ascuţită. Acoperişul, foarte asemănător turnului de la Roadeş, dovedeşte influenţa comunelor învecinate în adoptarea unor forme şi tehnici de construcţie, unor instalaţii defensive. Cum în anul 1504 i s-au acordat Architei scutiri de impozite, este de presupus că fortificarea a început în acest an. Pe lângă transformarea clopotniţei în donjon, s-a construit un cat de apărate deasupra navei şi corului, închis acum pe trei laturi. Bolta în cruce a corului şi tavanul plat al navei centrale au fost înlocuite cu o boltă gotică, intre cele douăsprezece contraforturi, care înconjurau corul şi nava, s-au întins arcade de cărămidă, la interval de 40 - 50 cm de peretele zidului, golurile astfel formate devenind guri de turnare. Străpuns de metereze în forma găurii de cheie, parapetul catului de apărare se înalţă cu 1, 50 - 1, 70 m deasupra arcadelor; asemenea metereze, guri de tragere, se deschid şi în pereţii navei, deasupra bolţii, unde se postau trăgătorii. Cei care foloseau meterezele superioare o făceau de pe o punte din lemn, aşezată pe bârne transversale la înălţimea arcadelor. Podul fortificat era izolat de interiorul bisericii, fiind accesibil doar prin al treilea cat al donjonului. Biserica-sală astfel constituită a primit, după înlăturarea colateralelor şi închiderea portalului de vest, o intrare pe latura sudică, ce întruneşte, în tocul său sculptat din piatră, elemente gotice tardive şi de Renaştere - baghete încrucişate pe colţuri şi cornişă cu denticuli. Lintelul poartă un semn lapidar: o cruce cu bara verticală oblică. De formă gotică tardivă este şi profilarea intradosului arcului triumfal, foarte înalt, construit odată cu noua boltă: între două cavete adânci, o baghetă cilindrică accentuată prin benzi înguste. Pe latura nordică s-a adosat o încăpere pătrată, cu lungimea laturii de 5 m. acoperită cu o boltă în cruce pe ogive, cu nervuri profilate, care a servit iniţial ca sacristie dar, pentru a se mări numărul locurilor în biserică, a fost inclusă în navă prin desfiinţarea peretelui despărţitor. Arcada plată ce încheie deschizătura în partea superioară dovedeşte deschiderea târzie a peretelui, încăperea, de proporţii armonioase, este luminată de două mici ferestre în arc frânt, cu ambrazură de gresie foarte corodată. Corul şi nava posedă ferestre în arc frânt. Incendiul din 28 august 1748 a distrus cea mai mare parte a comunei, flăcările cuprinzănd şi acoperişul de sită al bisericii, coiful turnului, topind clopotele şi şi transformând în cenuşă tot mobilierul bisericii. In decurs de doi ani, locuitorii din Archita au reuşit să reacopere biserica şi să o mobileze, fapt amintit de inscripţia de pe arcul triumfal: "DOMUS HAECCE, CULTI DIVINO DEDICATO IN CINERIS REDACTA 1748 D 28 AUG. NOCTU HORA XI. E CINERIBUS RURSUS REVIVISCIT ANNO 1750, MENSE JULIE, PASTORE MART. KELP DE STERNBURG." ("Această casă dedicată cultului divin a fost prefăcută în cenuşă în 1748, 28 august la orele 11 ale nopţii şi din cenuşă a renăscut în anul 1750 luna iulie, pastor fiind Mart (in) Kelp din Sternburg") . Actuala boltă în leagăn a sălii datează din acel timp. Catul de apărare, nimicit de incendiu, nefiind refăcut, acoperişul a fost aşezat direct pe arcadele dintre contraforturi, care articulează pereţii atât de pitoresc cu umbrele lor puternice. Incinta dublă, re înconjoară biserica fortificată, are forma dreptunghiulara, caracteristică începutului sec. XVI, mai ales pentru această regiune. Din cele nouă turnuri iniţiale s-au păstrat şapte precum şi galeria de apărare a curtinelor exterioare. Incinta interioară are turnurile aşezate pe colţuri, la demolarea celui din nord-est închizându-se peretele pe porţiunea ocupată de el. Zidul înalt de 7 m a fost înconjurat la înălţimea de 4 m de un coridor de apărare sprijinit pe zid (care de la această înălţime se îngustează în sus) si pe console din lemn. Galeria a fost demolată, meterezele zidite. doar pe latura sudică, în partea de est, se mai păstrează două nişe (35 cm înalte, 60 cm late) , pentru un singur trăgător, în partea de vest a aceluiaşi zid se deschid două maşiculiuri, - meterezele care le-au corespuns fiind zidite. Caturile turnurilor au fost despărţite prin platforme din lemn. fiecare având o intrare separată pe latura curţii, accesibile din coridorul de apărare sau cu ajutorul unor scări mobile. Toate trei laturile libere ale turnurilor sunt prevăzute cu câte două metereze în fiecare etaj, nişele acestora fiind acoperite cu bârne. Iniţial, turnurile purtau toate galerii din lemn sub acoperişul lor piramidal, ele au fost însă ulterior îndepărtate. Turnul de nord-vest conservă două scări cioplite în buşteni masivi de stejar. datate; cea mai scurtă în 1061 când s-a reconstruit turnul ("ex ruinis restauratur") , cea mai lungă, din 1880. Incinta exterioară şi-a păstrat intact coridorul de apărare ce o înconjoară, sprijinit pe zidul mai lat în partea inferioară şi pe console din lemn, acoperişul coborând în pantă de pe coama zidului spre curte, sprijinindu-se pe stâlpii balustradei.La distanţă de 3 - 4 m se deschid metereze în zid, ale căror nişe sunt boltite în partea superioară sau acoperite cu lespezi, meterezele puţind fi închise cu butuci de lemn prinşi într-un ax de fier. Dintre turnurile incintei exterioare numai cel de nord-vest e aşezat pe colţ, celelalte au pereţii paraleli cu zidurile incintei, în nord-est turnul cu numai două caturi iese cu trei laturi în afara zidului deschis spre curte. Numai turnul din sud-vest şi-a păstrat galeria de lemn; câte două ferestre mici în caturile doi şi trei arată că turnul a fost locuit, în centrul laturii apusene, turnul porţii păzeşte intrarea boltită, odinioară prevăzută cu hersă, ale tarei şanţuri de glisare s-au conservat. Caturile superioare au fost locuite, în nord a fost alipită casa paznicului, în sud Vechea primărie, deschisă spre stradă cu o balustradă având coloane ce susţin panta acoperişului, peretele din spate fiind format de zidul incintei, zidurile şi turnurile au fost reparate în anii 1811, 1866, 1899, iar în al şaptelea deceniu al secolului nostru s-au renovat toate acoperişurile, încât cetatea cu piramidele acoperişurilor plasate la diferite niveluri şi în diferite poziţii oferă o imagine atrăgătoare, un peisaj viu şi dinamic."

Mecanismul ceasului din turnul cu clopot. 



Am pornit pe urmele antichităților în Archita. Domnul Mircea, patronul unui magazin de lângă biserică, mi-a arătat mai multe piese din colecția lui. 



2 comentarii:

  1. Baldachinul amvonului e identic cu cel dintr-o alta biserica saseasca in care am facut releveu. Dar nu mai sunt sigur daca seamana cu cel din Dupus, Sanpetru de Brasov sau cu Fagaras ... Cred ca biserica evanghelica din Fagaras are un amvon identic sau foarte asemenator. Sunt batran si sclerozat ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cea din Fagaras se pare:

      http://www.welcometoromania.ro/E68_Sibiu_Brasov/images/fagev8.jpg

      Ștergere

Copyright © 2009-2017 by Reptilianul Collective. Un produs Blogger.