vineri, 30 noiembrie 2012

Recuzita Teatrului Casandra


Într-un articol mai recent vorbisem despre curtea interioară a unui bloc de pe strada Franceză (vezi articol). Spuneam că acel bloc a găzduit sediul Teatrului Casandra. Ei bine, am explorat zona mai atent și am descoperit în subsolul clădirii o întreagă recuzită a teatrului, o cameră plină de jucării, machete și multe altele. E drept, praful și pânzele de păianjen și-au făcut bine treaba. Am lăsat neatins locul cât am putut și am plecat degrabă.


joi, 29 noiembrie 2012

O vizita la Palatul Universul

Acum vreo doi ani am petrecut Halloween-ul în subsolul Palatului Universul. Conjunctura ne-a făcut să colindăm prin holurile etajelor superioare, iar într-un final, să ciocnim niște beri pe acoperiș. Astăzi am ajuns din nou și am fotografiat câteva hale unde înainte se afla tipografia. Este rezonabil să trecem în revistă câteva informații despre Palatul Universul. În primul rând aici a funcționat în prima jumătate a secolului 20 ziarul Universul, fondat ceva mai înainte de Luigi Cazzavillan. Inițiativa de a construi un sediu modern pentru acest ziar a aparținut directorului Stelian Popescu, cel care tot aici a condus elita românească a Ligii Antirevizioniste Române. Astfel că, pe data de 17 octombrie 1926 a început construcția palatului după proiectul arhitectului Paul Smărăndescu. 


Pe tot timpul vizitei am fost însoțit de Releveu. Unii poate știu cine e și cu ce se ocupă, alții vor afla. 


Și la final o melodie semnată Releveu


miercuri, 28 noiembrie 2012

Curte interioara

Pe strada Franceză, în spatele blocului unde se afla sediul Teatrului Casandra, descoperim o curte interioară plăcută la vedere mai ales în zilele însorite. Tencuiala zidurilor transformă razele soarelui într-o lumină caldă, pe alocuri feerică. Asta dacă nu dai cu ochii peste grămezile de gunoi și resturi de materiale făcute bisericuțe care pe ici și colo. Puțin mai sus, pe la ferestre, se aud glasurile localnicilor, muzică, tigăi aruncate pe aragaz și alte minunății de sunete care crează, în surdină, un ambient atipic Bucureștiului de azi. Dar contemplarea nu se oprește aici. Cu riscul să ni se arunce o porție zdravănă de ciorbă de fasole drept în cap, ne ridicăm ochii și privim podurile mici și scările ce se întind peste curte, făcând legătura dintr-un corp în altul al blocului. 
Dacă n-ați trecut pe-aici, merită să o faceți, dar doar dacă respectați sfaturile meteorologice mai sus menționate. În orice caz, nu vă îngrămădiți. În spatele ușilor de pe fiecare etaj stau oameni iubitori de liniște. 


duminică, 25 noiembrie 2012

Turnul IFMA


Ceaușescu voia să verifice lifturile ce urmau să fie puse în Casa Poporului. Deoarece turnul de testat ascensoare din 1972 avea numai 37 de metri, tovarășul a dat ordin să se construiască un altul mai mare, cu 37 de metri mai înalt decât turnul nemților de la Schneider, de 77 de metri. Lifturile din Casa Poporului urmau să circule prin niște puțuri atât de adânci deoarece coborau mult în pământ, în adăpostul antiatomic. Așa a luat naștere Turnul IFMA (Intreprinderea de Fabricație și Montaj Ascensoare), în apropierea Gării de Nord, pentru siguranța conducătorului comunist. Este al doilea turn de testat lifturi ca înălțime din toată Europa, o laudă inutilă pentru cei 114 metri (23 de etaje). Începând cu 1986 s-a muncit asiduu la înălțarea suprafeței de 400 metri pătrați. Astăzi este una dintre cele mai sigure clădiri din România în caz de cutremur. Se urmăresc niște planuri pe viitor legate de turn, dar lipsa banilor pare să fie singurul impediment. În orice caz, uriașul de beton e folosit acum ca suport pentru bannerele lui Țiriac, proprietarul construcției din 1990, iar în vârf se găsesc numeroase antene de transmisiuni radio-tv-internet și GSM.

Inconfundabil, turnul se-nalță deasupra Giuleștiului, iar de pe acoperișul lui se vede chiar dincolo de Lacul Morii. Recunosc, a fost mult timp unul dintre obiectivele cele mai vânate pentru explorări. Traseul pe care l-am urmat a fost plin de obstacole, predispus la întâlniri nefavorabile cu paznicii și ultrasecret! Dacă intram cu autorizație, pierdeam trei sferturi din toată distracția.

După ce-am urcat cele aproape 20 de etaje, mi-am tras suflarea pe cel mai înalt vârf din acea zonă a Bucureștiului. Eram ca un copil căruia îi arăți pentru prima oară piese de lego. Așa arătau blocurile, întinse ordonat pe o parte și pe cealaltă a căii ferate. Mi-a părut rău că n-am prins un moment mai însorit, dar m-am resemnat și-am așteptat noaptea fără nicio rezervă.





Turnul este amplasat în cartierul Grivița, în apropierea Gării de Nord. 



Lacul Morii în depărtare




Stadionul Rapid




Pasajul Basarab




Gara Basarab










Casa Poporului