Header Ads

Amintiri din Casa Miclescu

D-le Iony, sper să nu vă supăraţi că v-am strâns vorbele şi le-am adunat ca într-o pagina de jurnal. Intenţia mea a fost ca, în felul acesta, cât mai mulţi oameni să găsească mai uşor amintirile dumneavoastră pe care, cu mare drag, ni le-aţi împărtaşit.


* * *


0b
11Acea scară ajungea în camera mea, în care ne jucam când eram copii. Asta prin anii '50. Sub noi locuiau celebrul pictor Ştefan Szony cu soţia lui, Mery, şi cu fiicele lor, Julieta şi Anca. Pe atunci, casa era de o superbitate nedescrisă! S-au făcut şi câteva filme acolo. Jos, la subsol, locuia o femeie bătrână pe care o chema Dna. Filip şi alte două femei nemţoaice, care plecaseră în Germania. Dna. Filip era cam retrasă, dar era foarte bună cu mine şi cu Anca. Ancăi îi era cam frică să meargă jos acolo, la subsol. O chemam „vrăjitoarea” pe Dna. Filip, săraca! Dânsa cosea mai tot timpul câte ceva, iar de sus o auzeam pe Dna. Mery, mama Ancăi, strigându-şi copila. Sus, în partea opusă de unde stăteam noi, locuia Dna. Ralet. Îmi aduc aminte că venea lume aleasă la dânsa. În spate, jos la parter, era o casuţă în care stătea o fetiţă pe nume Emilia, iar la terasa aceea superbă din faţă locuia familia Roseti cu fiica lor, Ina. Apoi mai apărea şi Julieta câteodată şi stăteam ore întregi jucându-ne în curte. 

i
Şi cam atât despre anii aceia care au fost atât de plăcuţi, mai ales atunci când faceam plimbările de seară pe şosea cu părinţii şi ne opream la o cârciumioară, unde cânta cineva, iar noi mâncam mici... Apoi plimbările prin parcul Herăstrău rămân momente de neuitat, care şi acum, la vârsta mea, au ramas foarte vii. Acum locuiesc de peste 30 de ani departe de ţară, dar pentru mine sunt cele mai frumoase imagini din viaţa mea! 

k
Tatăl meu a fost căpitan de armată, iar mama mea era artistă de operă (în limba maghiară) şi era mai tot timpul plecată în turnee internaţionale. În sala de deasupra familiei Szony aveam un pian mare şi negru, unde mama făcea repetiţii de canto. În cele din urmă, parinţii mei s-au despărţit şi în felul acesta ajunseserăm să ne mutăm în altă parte a Bucureştiului, la câteva minute de mers pe jos, în partea opusă a şoselei. După moartea pictorul Ştefan Szony în 1967, am fost în vizită la Anca. Curtea era deja plină de ţigani. Întreaga curte din faţă era transformată. Livada din spate nu mai era. Pomii din faţă au fost tăiaţi barbar, aceştia fiind înlocuiţi cu sârme pe care erau atârnate haine la uscat. Şi când mă gândesc în urmă, când Casa de Modă din Bucureşti precum şi alte societăţi la vremea respectivă făceau poze pentru reviste, în timp ce Anca şi cu mine priveam totul dintr-un copac mare de nuc, unde ne urcam mereu. Şi bineînţeles, copacul acela a fost tăiat împreună cu alţi doi copaci de renglota, patru de gutui (din spate), un plop înalt din dreapta terasei, unde locuia Dna. Roseti, doi pomi de brazi şi toate florile înalte care încercuiau întreaga clădire. Era minunat! Am denumit-o „Paradisul de altădată”.

(text extras din comentariile D-lui Iony)

* * *

 Astăzi, Juliet Szönyi este o actriţă cunoscută pentru rolurile jucate în „Toate pânzele sus” sau „Felix şi Otilia”. În acelaşi timp, sora ei, Anca S. Thomas, a debutat în cariera cinematografică jucând în „Burebista”, „Ciuleandra”, „Ziua Z”, „Viraj Periculos” şi „Tănase Scatiu”.

15 comentarii:

  1. Fascinant, multumesc de postare! Juliet Szönyi!, o actrita extrem de frumoasa si plina de sensibilitate!

    RăspundețiȘtergere
  2. Răspunsuri
    1. Copil traind in acea vila, nu este de mirare ca nu-ti aduci aminte de familia Miclescu. Pentru asta trebuie sa intelegi prin ce au trecut bietii oameni care, printr-o minune, au reusit sa ramana intr-o camaruta, uitati de toti ceilalti chiriasi. Au supravietuit acolo pentruca s-au facut nevazuti, "they never made waves", cum se spune aici si asa au trait acolo chiar si dupa cutremurul din 1977 si mai ales au avut satisfactia sa-i supravietuiasca lui Ceausescu. Dl. colonel Miclescu a murit in martie 1990. Articolul nepotului lui, cunoscutul scriitor Radu Florescu, a scris un articol despre familia lui in Lumea Militara. Am dat URL-ul in blogul precedent al lui Alex.
      Apropos, felicitari Alex, pentru interesul in aceasta vila. Nu esti singurul si poate aflam daca intr-adevar vila a fost cumparata de Herbert. Ce bine ar fi daca ar putea fi restaurata!

      Ștergere
  3. Mi-as permite sa fac o mica corectie. scriam mai 'nainte de plopul acela aflat linga terasa familiei Roseti, era in partea dreapta, chiar linga coltul cladirii. Iar gardul care se vede in fata, a fost construit in 1957.
    Iomy

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iony,
      Si eu am locuit pe langa sosea, off Dorobanti si deasemeni eram mare iubitoare de opera. Cum se numea mama d-tale? Ai mers cumva la liceul Caragiale? Ina Rosetti pe unde mai este azi? Este fascinant tot ce ai scris si te rog spune-mi daca-ti pot trimite un email personal.
      Nicole

      Ștergere
    2. Cunostiinta noastra comuna, Anca Szonyi Thomas a dat un interview cu cative ani in urma:
      http://stiri.rol.ro/Anca-S-Thomas-de-la-Ciuleandra-romaneasca-la-politica-franceza-29696.html

      Ștergere
  4. wonderful to read Iony Mar's memories - and no surprise he doesn't remember the Miclescus who strove with all their strength to make themselves invisible and keep a low profile... a child, I suppose, would not be aware that the owners of such a beautiful house were renegated to the basement, nor the suffrance and hardship they faced every moment of every day. At least someone alive today has happy memories of time spent in the house Updated blogpost, me too: http://sarahinromania.canalblog.com/archives/2012/03/24/23842964.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. @ Sarah: Read your blog and found it fascinating for all the information you gave. Congratulations! I would reccommend it to anyone interested in the fate of this house and the tragedy of the Miclescu family.

      Ștergere
  5. Desigur, puteti sa ma gasiti la: ionyldy@ gmail.com
    regards,
    Iony

    RăspundețiȘtergere
  6. Minunat!!!!!mi-au dat lacrimile sunt profund impresionat si incerc sa-mi revin din socurile traite actualmente recent!!!!Doamne ajuta maicuta Domnului sa te ajute intr-un tot ceea ce faci sa fi sanatos mamaie si cu spor la lucru sa traiesti 100 de ani felicitari ma cheama Monica si sunt foarte bucuroiasa sa citesc aceste documente care-mi amintesc de tineretile mele astept noile si frumasele scrieiri de duh...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. D-na Monica! Ma bucur nrspus ca sinteti pe aceasi pagina cu noi. Dar doresc sa va spun, ca creditul il acord " Reptilianu-lui " si bine iteles tuturor ce au contribuit, mai mult sau mai putin, la aceaste fascinante amintiri. De asemenea ma bucur de faptul ca cu aceasta ocazie, cu totii am reamintit de familia Miclescu.
      regards.

      Ștergere
  7. da te gasim la si venim dupa tine ionyldy@ gmail.com

    RăspundețiȘtergere
  8. Andrei! daca ai mintea curata, esti bine venit!...dar daca esti murdar pe dinountru, te sfatuesc sa renunti...

    RăspundețiȘtergere

Copyright © 2009-2017 by Reptilianul Collective. Un produs Blogger.