Header Ads

"Orasul" de sub oras

In Cladirea Adevarul de pe Str. Constantin Mille am gasit un manunchi de ziare, majoritatea datand imediat dupa revolutie, respectiv din inceputul anului 1990. Intr-unul din ziare, "Tineretul Liber", am citit un articol despre investigatiile unui grup de profesionisti militari in subteranele Bucurestiului. Ampla relatare se dezvolta pe durata a mai bine de trei publicatii ale ziarului. Din pacate detin doar partea a doua si a treia a seriei din zilele de 30 si 31 ianuarie 1990.

Extras:
In dimineata zilei de 25 decembrie, cand in Bucuresti se tragea inca vartos si cand teroristii devenisera spaima Capitalei, in subsolurile nestiute pana atunci de nimeni se avantau cu curaj echipe de profesionisti ai armatei. Una dintre aceste grupe, in componenta careia intrau parasutisti militari, pirotehnisti, genisti si ostasi cu caini il aveau in frunte pe maiorul Gheorghe Grigoras, de la unitatea speciala de lupta anti-terorista. Iar grupa a ajuns in buncarul de sub fostul C.C., la apartamentul prezidential. Iata ce ne declara ei:

"Eram la o adancime de 9,45 metri fata de nivelul caldaramului. Aici se afla apartamentul rezervat dictatorilor. Deloc auster, ba dimpotriva, avand in vedere ca toata mobila era din mahon. In mijlocul dormitorului, un singur pat, de doua persoane. Alaturi, halate fine, papuci de casa si de baie, covorase persane veritabile. Incalzire cu aer conditionat, camera de baie luxoasa, sufragerie cu vesela exclusiv din import. Sa nu uit sa va spun ca filtrele faceau ca aerul sa fie super-purificat, ca tot aici erau sisteme proprii de apa si de energie electrica, altele decat cele de alaturi. De fapt, plecand de la sistemul de ventilatie, am pornit sa cautam camera in care se afla instalatia. Si asa ne-am trezit intr-un nou culoar, de fapt un alt canal lung si intunecos. Mergem cu aceleasi infinite precautii. 10 metri, 20, 30, gasim pe dreapta o nisa cu o lada mare, pe care o cercetam rapid, la lumina laternelor si, nefiind ceva deosebit la prima vedere, mergem mai departe. La un moment dat, brusc, intregul tunel va fi inundat de lumina! Ne blocam o clipa, fireste, ramanand crispati, dar parola vine imediat si intelegem ca unul dintre baieti a gasit si actionat comutatorul, nu inainte, insa, de a-l fi verificat. Continuam sa inaintam, de asta data pe lumina si, dupa aproximativ 50 de metri de la intrarea in tunel, observam ca peretii au cumva alta culoare, parand mai noi si avand in structura lor rasina sintetica. Mergem inca 10 metri si, stupoare: culoarul se infunda pur si simplu, iar acolo, in fund, gasim un... w.c., de fapt numai un capac de wc, pe un piedestal de lemn, de circa 20-30 cm inaltime! Firesc? Greu de admis ca trebuiau parcursi circa 50-60 de metri pentru a ajunge la un wc si asta numai din... pudoare?! Totul ne contrariaza si, fireste, ridicam capacul, pentru a constata ca dedesubt se afla un... chepeng de fier, asigurat deasupra cu o bara metalica grea. Ne vom munci zdravan sa dam bara deoparte si sa ridicam chepengul, pentru a incremeni de uimire. Dedesubt, curgea pur si simplu un... rau. Unul curat si dintr-o matca artificiala, din beton. Latime - circa 2,5 metri, adancime - aproape un metru, cu un debit de 1,5 m de secunda. Un baiat din echipa isi pierde ceasul acolo, in rau, dar cine mai are timp sa-l recupereze?! Noi studiem "terenul" si cautam explicatii pentru acest rau ascuns, aflat, retineti, la o adancime de circa 12 metri de la nivelul platoului pietei. Abia atunci intelegem si rostul lazii descoperita cativa metri inapoi si in care gasim nu mai putin de... 16 barci de cauciuc, cu pompe de umflare, cu petice de rezerva, in caz de avarie, cu echipament de protectie anti-acvatica. Limpede, deci, asa ca am studiat cu atentie si raul. Albie amenajata, cu bolta deasupra, iar pe talazurile laterale - bare metalice metalice facute pentru oprirea sau impulsionarea barcilor. Evident, un canal de fuga, strict secret, care iese probabil undeva, intr-un lac din afara orasului! Un canal, insa la care tiranii n-au mai avut ragazul sa ajunga, in graba fugii lor...
Un alt canal, similar, gasim si la capatul unui al doilea tunel, dar aici nu mai exista barcile pregatite. Descoperim, insa, un sistem de... inundare completa a intregii retele, sistem probabil verificat, daca avem in vedere urmele existente chiar pe "tavanul" sau si pe peretii laterali. Rezulta, deci, ca in cazul evacuarii pe aceasta cale, eventualii urmaritori ar fi putut fi blocati de apa care crestea pana la nivelul cel mai de sus, in spatele fugarilor. Noi n-am avut timp sa ne ducem pe firul apei, ci ne-am continuat investigatiile din tunele, ajungand la un moment dat la o gura de iesire la suprafata, care dadea in curtea interioara a fostului C.C., dar, din acelasi punct, pe o retea de canale, se putea patrunde in canalizarea orasului ajungandu-se prin ea pana la Dambovita. Un alt tronson, strabatut din buncar pe alta directie, avea o gura de iesire camuflata in parculetul din fata fostului C.C. O iesire facuta de nevoie, insa, pentru ca acest tunel era si singurul care dusese candva in subsolul palatului, de peste drum. In timp, insa, tunelul s-a surpat la mijloc. Oricum, pentru multa lume care a crezut ca intre fostul C.C. si palat exista, de fapt, reteaua de tunele, e bine sa precizam ca, practic, nu exista decat unul singur si acela surpat, restul subteranului fiind concentrat sub cladirea fostului C.C. si, apoi, pe directia Bulevardului Magheru si nu pe cea a palatului.[...]"


Mai jos fotocopiile partii a doua si a treia din articolul "ORASUL" DE SUB ORAS" realizat de Horia Alexandrescu.


Niciun comentariu

Copyright © 2009-2017 by Reptilianul Collective. Un produs Blogger.