Header Ads

Corpurile C si D ale Spitalului Filantropia

Cele doua corpuri abandonate ale Spitalului Filantropia
















Acvilele Albe au fost o grupare artistică radicală de după cel de-al doilea război mondial
Acvilele Albe au trăit şi activat în Bucureşti, în clădirea din Str. Dr. Felix 88, denumită de aceştia „Incubatorul”, în perioada 1945-1948. Vicenzio David, Aldous Luke, Hortensia Sandu, Emilian Toader, Iza Damian, Bernard Basalici, Ivan Deatcu, Sabina Tesoiu, Corneliu Dima sunt cei care au putut fi identificaţi ca aparţinând grupării, dar se presupune că ar fi fost în jur de 70 de artişti, filozofi şi scriitori care au aparţinut grupării. O parte din ei erau refugiaţi din Basarabia şi Bucovina, ajunşi în Bucureşti încă din 1940, o parte erau români de origine poloneză ameninţaţi să fie deportaţi, o altă parte din tineri fuseseră legionari, cu toţii însă erau dezamăgiţi de structurile politice la care aparţinuseră.

De curând, pe faţada imobilului din str. Dr. Felix, nr. 88 a fost instalată o placuţă comemorativă.

Viziune politică

Din punct de vedere politic erau împotriva oricărui tip de ideologie, dându-i sensul de "cunoaştere falsă", "iluzii" sau de "falsă conştiinţă". Ideologia era înţeleasă pentru ei ca produs al realităţii sociale şi al conştiinţei umane, a unei conştiinţe grevate de anumite aspiraţii, idealuri şi mai ales de interese. Gruparea considera că până şi politicile progresiste nu reuşesc să corespundă cu cerinţele şi posibilităţile dezvoltării sociale. Ideologiile, în viziunea Acvilelor, sunt folosite în justificarea şi legitimarea regimurilor politice aflate la putere, în politizarea, în îndoctrinarea ştiinţei şi învăţământului, a gândirii şi a conştiinţei umane, a societăţii în ansamblul ei. Conform Acvilelor, ideologia celor aflaţi la putere devine ideologie unică şi oficială, transformându-se într-un important instrument de dominaţie, persuasiune şi manipulare politică. Ei susţin că omul individual sau colectivul organizat politic participă la toate etapele creării ideologiei, de la momentul cunoaşterii, prelucrării, fundamentării până la cel al promovării şi transpunerii ei în practică, conducând la deformarea realităţii sau împiedicând procesul cunoaşterii ei adecvate. Astfel soluţia văzută de Acvilele Albe este izolarea, observarea şi experienţa individuală nemediate.

Activitate

Acţiunile şi specificul lucrărilor realizate de membrii grupării erau caracterizate de aceştia ca fiind „lupta împotriva cunoasterii comandate”, „experienţe non-ficţionale” sau „explorare individuală a realului”, şi erau considerate ca fiind zorii către "era sfârşitului ideologiei". Lucrau cu desen, text şi organizau acţiuni artistice ce se apropiau ca format cu happening-urile, premergând cu mai mult de 10 ani acţiunile de acest tip din vest. În cadrul grupării a fost adusă la cunoştinţă lucrarea "Ideologie si utopie" (1929) a lui [Karl Mannheim] (Mannheim Károly), datorită unei şederi de câteva luni de zile a autorului în Încubator, în 1946, realizată pentru o cercetare din cadrul institutului educaţiei din Londra, la doar un an înainte de moartea acestuia, sociologul evreu de origine maghiară devenind o inspiraţie pentru acvile.

Sfârşitul „Incubatorului”

Incubatorul a fost atacat în 1948 de către conducerea ţării, acvilele au fost arestate, înscenandu-li-se procese în care erau acuzaţi că urmăreau sabotarea „regimului democratic”, ori că „unelteau” împreună cu „imperialiştii anglo-americani” la izbucnirea unui nou război mondial, prin atacarea Uniunii Sovietice de către occidentali. Pe pereţii Incubatorului au fost găsite însemne precum „Gândeşte pentru tine!”, „Mâncarea deja mestecată = VOMĂ”, cât şi instalaţii artistice sculpturale deosebite.

Numele grupării

Acvilele albe sunt păsări solitare, ce se împerechează pe viaţă. Cuibul este aşezat pe creste montane înalte, şi în fiecare an el este refăcut, acvilele refuzând vechile cuiburi în descompunere, care ramân dedesubt. Cuiburile pot depăşi ca diametru 3 metri şi pot cântari peste 450 kilograme. Puii nu dezvoltă caracteristici mature până la vârsta de 3 ani, când părăsesc cuibul, îşi caută locul pentru propriul cuib şi îşi caută perechea.

Bibliografie
  • Adriana Grigorescu, Revista ARTA NOUA, "De când şi până unde în alb?", nr.37/1958, pag. 29-32, Ed. Culturia, Cluj, România, 1958
  • Alexandru Graur, Mişcări în Ţară. Revoluţionând Arta., pag. 241-256, Ed. Meridiane, Bucureşti, România, 1965

Niciun comentariu

Copyright © 2009-2017 by Reptilianul Collective. Un produs Blogger.