Header Ads

Cavoul fratilor Gheorghieff

Cimitirul Bellu, figura 47


Sculpturile evanghlistilor din cele patru colturi
realizate in bronz de Frederic Storck.
Arhitect Ion Mincu


"Totul era impanzit in lumina pranzului, iar pe alocuri lipsa copacilor transforma cimitirul intr-un cuptor de marmura neagra. Aleile lungi pestrite atinse de atatia pasi de oameni sau animale pareau sa continue mitul labirintului. Din cand in cand zaream cate o babuta vazandu-si de ale ei, curatand mormantul raposatului sau al vreunei rude. Se uita speriata la mine, oarecum agitata si, cu pasi grabiti dar calculati, se ascunse de dupa vreo ridicatura de monument.Ajunsesem la un mausoleu a carei usa era mereu deschisa. Grandoarea sufocanta a arhitecturii, cei patru evanghelisti incarcerati in trupuri de arama ce strajuiau colturile si numeroasele decoruri florale in albul marmurei ma impingeau in adancul criptei, in intunericul de dincolo de usa. Apartinea bancherilor Gheorghieff, dupa cum urma sa ma lamuresc din ghid. Era un inceput de iarna cand, mergand sub crengile scheletice ale teilor ne indreptam spre acelasi loc. Vroiam sa-i arat marea mea descoperire, s-o fac partasa locului in care linistea se incheaga cu aerul intr-o dragoste muta. Coboram trepte destul de inguste pentru talpile noastre. De fiecare data le-am considerat o greseala. La atentia acordata lor si riscului unei cazaturi, pierdeai din vedere plafonul instelat ce profita de fiecare varsare de lumina cenusie patrunzand prin golul intrarii. Odata ascunsi jos, feriti de picurii unei toamne ce a uitat sa treaca, am inceput un dans suav al dragostei noastre, neintelegand tacerea, dar ascultand duetul inimilor. Am scos din buzunar un ac mare de siguranta pe care i l-am prins de fular. Pe acest taram de simboluri gasisem un loc si pentru al meu: o legatura naiva intre doua suflari si un metal rece strapungandu-le lumile.
Itinerariul profetic ma ingheta. Vantul se inasprii, iar norii pareau zgariati de copaci. Am dat cale-ntoarsa in subteranul criptei, unde eram prea ocrotiti, prea vazuti si descoperiti. Intr-adevar, nu eram singuri acolo. Am dat uimiti cu privirea de forma unei pisici intr-unul din colturile intunecoase. Speriata la culme de apropierea mea a tasnit sageata spre scari sa iasa, tarand dupa ea negrul ascunzisului ei. A intampinat o problema insa: usa nu era suficient deschisa. In cele din urma a iesit. Simteam nostalgia plecarii ei in lumea de-afara in care apa, frunze si praf devin totuna. Dupa o vreme aveam sa resimt aceeasi stare, mult mai intensificata, fapt pentru care am considerat prevestitoare aceste momente.
M-am intrebat cum de a intrat pisica si am dat vina pe slabul meu spirit de observatie." (pagina de jurnal)

Nici o urma de bun gust, nici un respect fata de ceea ce reprezinta Bellu pentru Romania. In ultimii ani, singurul interes manifestat a fost cel material, ignorandu-se cu desavarsire bogatia spirituala lasata de inaintasi. Putine opere de arta au ramas intacte. Printre ele, cavoul familiei Cantacuzino, pe care urmasii l-au ingrijit cum au putut. Ion Mincu, cel mai cunoscut arhitect roman, a lasat in Bellu cateva lucrari de exceptie, necunoscute acum profanilor. Una dintre acestea este cavoul fratilor Gheorghieff, bancheri celebri in secolul 19, care au finantat partial razboiul de independenta. "Din pacate, spune Paul Filip, in anii 90, mausoleul acesta a fost spart si s-au cautat dinti de aur si bijuterii. S-au furat cele 8 faclii care erau inalte de 1 m si jumatate si groase cam de 40 de cm, pentru a fi vandute la fier vechi." (sursa)

Paul Filip, cronicarul cimitirului Bellu


3 comentarii:

  1. Cam tardiv comentariul...dar abia acum am descoperit blogul (apropo, felicitari).
    Fratii Gheorghieff, Hristo si Evloghie, au fost in principal comercianti de cereale. De origine bulgara, dar de formatie greaca prin studii. Unul a locuit mult timp la Galati (portul fiind important pentru afaceri), celalalt la Bucuresti. Au avut o avere impresionanta, si au facut multe finantari. Printe altele, Universitatea din Sofia (Bulgaria). De aceea, statuile lor se si afla de o parte si de alta a intrarii principale a universitatii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. o completare minunata! multumesc frumos

      Ștergere
  2. Si eu vreau sa adaug cateva informatii descoperite ca o provocare a cunoasterii, pornita de la un nume pe un act de proprietate. Este vorba de insasi casa mea care are tangenta cu aceste mari nume care au facut istorie in tara noastra. Noi am cumparat casa de la mostentitoarele unei familii care la randul ei a cumparat-o de la Eulogio I. Guechoff. Eulogio I. Guechoff a fost unul din cei 5 copii ai lui Ivan E. Guechoff, prim-ministru al Bulgariei omorat de turci. Eulogio I. Guechoff a venit in Romania la fratii Gheorghief pe care tatal sau ii cunostea. Dupa moartea acestora el a devenit legatarul universal al averii lor. Printre f multele proprietati ale fratilor Gheorghieff s-a aflat si casa noastra situata in Braila, care a fost vanduta de Eulogio I. Guechoff in anul 1933 familiei Sandulescu de la mostenitoarele careia, noi am cumparat-o in anul 1995.

    RăspundețiȘtergere

Copyright © 2009-2017 by Reptilianul Collective. Un produs Blogger.