Header Ads

Societatea secreta „Fratia”

Photobucket
Un „remember”: anul 1843, toamna. În casa generalului Nicolae Mavros (cumnat cu domnitorii Ghica din 1822-1842) aflată pe actuala stradă Domniţa Anastasia, colţ cu strada (de azi) I.Brezoianu ia fiinţă Societatea Secretă „Frăţia” (masonică) având lozinca „Dreptate, Frăţie” şi având ca fondatori pe Nicolae Bălcescu, Christian Tell şi Ion Ghica. (Cu piciorul... prin Bucuresti V de Ion Cogan - Conexiuni nr. 19, septembrie 2006)


  • Generalul Mavros, informatorul tarului, era socrul lui Ion Ghica si "tainuitorul" arhivei "Fratiei"! (sursa)
  • Pe locul Casei Mavros de pe Str Doamnei avem azi aripa de vest a Bancii Marmorosch-Blank. (sursa si harta de mai jos)
  • Tot in subteranele Bucurestiului se ascundeau societatile secrete Fratia si Eteria. Se presupune ca acolo au fost puse la cale revolutiile de la 1821 si de la 1848. Conspiratorii depozitau in tunelele si in camerele secrete arme, munitii si hrana. Tunelele au bolta ridicata la peste trei metri si depasesc in latime cinci metri. In ziua de azi nu se mai stie nimic despre accesul in aceste catacombe. (sursa)

Vezi articolul despre Banca Marmorosch Blank - click aici!

Studenţi revoluţionari din Moldova şi Ţara Românească, prezentând la Paris tricolorul românesc cu menţiunile „Dreptate, Frăţie” în 1848. Acuarelă de C. Petrescu.

Subterane au fost descoperite şi în nordul Bucureştilor, dar şi în Colentina. Există tunele care leagă Mănăstirea Plumbuita de Palatul Ghica, pe sub râul Colentina. Cea mai importantă galerie care are ramificaţii şi tunele este cea dintre Turnul Colţei şi zona de vii de la Bellu, direcţia Calea Giurgiului, săpată pe sub biserica Sf. Ioan-Nou, casa Nicolae Mavros şi râul Dâmboviţa. Un tunel duce spre Dealul Cociocului, dincolo de Liceul Gheorghe şincai. Altul urcă spre Centrul Civic şi se bifurcă către Gara de Nord şi Academia Militară. (Incursiune prin catacombele bucureştene de Razvan Mateescu , Dana Fodor)

Chiar în toamna lui 1843, se înfiinţează societatea secretă “Frăţia” din iniţiativa lui Nicolae Bălcescu, în colaborare cu Ion Ghica şi maiorul Christian Tell; de la început însă, pe linia unei maxime prudenţe, recomandată de trista experienţă a mişcărilor anterioare, activitatea acestei societăţi se desfăşoară sub paravanul unei “Societăţi Literare” care funcţionează legal un timp, acceptată tacit de autorităţi, apoi, din februarie 1845, funcţionând pe bază de autorizaţie, sub titlul de “Asociaţia pentru înaintarea literaturii româneşti” sau pe scurt, “Asociaţia literară a României”, având ca preşedinte pe poetul Iancu Văcărescu. (Pentru spiritul revoluţionar premergător revoluţiei de la 1848, vezi, cu deosebire, C. Bodea, Lupta românilor pentru unitatea naţională. 1834-1849, Bucureşti, 1967)






Adoptând deviza “Dreptate-Frăţie” – deviză născută treptat în gândirea politică românească, începând din timpul revoluţiei din 1821 – societatea “Frăţia” a avut de la bun început nu numai o acoperire, ci şi o altă deschidere decât societăţile secrete anterioare. Sub paravanul unei activităţi literare legale, ea grupează în jurul său tineretul intelectual din ţara Românească, dar şi tineri patrioţi din Moldova şi Transilvania. În cadrul “Societăţii Literare”, de la început, pe lângă iniţiatori, au activat tineri ca Ion Voinescu II (în locuinţa căruia se întruneau săptămânal şedinţele literare), Cezar Boliac, Dimitrie Bolintineanu, dar şi ardelenii August Treboniu Laurian şi Nicolae Bălăşescu; prin Ion Ghica, stabilit un timp la Iaşi, se stabileau legături cu patrioţii moldoveni, iar la data constituirii legale a “Asociaţiei Literare”, în februarie 1845, se afla la Bucureşti Mihail Kogălniceanu, alături de acesta făcând parte din societate alţi cărturari moldoveni (Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi ş.a.), iar din Transilvania, pe lângă cei menţionaţi, George Bariţiu, Timotei Cipariu ş.a. Între membrii “Asociaţiei” – inclusiv ai “Frăţiei” – se număra şi un membru al Adunării Obşteşti, dizolvată în 1844, maiorul Costache N. Filipescu, pe care l-am amintit când ne-am referit la “afacerea Trandafiloff”. Din anii 1844-1845 se amplificau vizitele tinerilor patrioţi dintr-o ţară în alta (în mai 1845, avea loc întâlnirea de la Mânjina, în casa lui Costache Negri, cu participarea cărturarilor moldoveni, munteni şi ardeleni, iar în decembrie 1845, se constituia la Paris, ca filială a “Asociaţiei Literare” –şi, inclusiv, a “Frăţiei” – “Societatea studenţilor români”, având ca preşedinte pe Ion Ghica, secretar pe C.A.Rosetti şi, în calitate de casier, pe moldoveanul Scarlat Vârnav.
În sânul acesteia din urmă, departe de regimul opresiv din ţară impus de vigilenţa consulatului rus, urmau a se consolida legăturile dintre revoluţionarii români şi a se pregăti spiritele în vederea declanşării revoluţiei, atunci când avea să-i sosească ceasul.
În cadrul “Societăţii” din Paris, Nicolae Bălcescu avea să schiţeze, la 1 ianuarie 1847, programul de acţiune al tineretului revoluţionar, indicând ca deziderat suprem “unitatea naţională a românilor” şi subliniind necesitatea unităţii morale a naţiunii ca o condiţie prealabilă a unităţii politice statale. Totodată, cu acest prilej, el proceda la o critică vitriolantă la adresa regimului politic din Principate, vorbind de “cârmuiri asupritoare, corupte, ipocrite, trăind prin ilegalităţi, fără altă regulă decât interesul lor, fără altă mărginire decât voinţa lor”; în acelaşi timp condamna clasa politică conducătoare care reprezenta “puterea ţării”, şi a cărei comportare imorală şi lipsită de patriotism se răsfrângea asupra întregii societăţi. Pornind de la premisa că stăpânirile “sunt expresia societăţilor”, că “dacă o societate este rea şi cârmuirea trebuie să fie rea”, el face apel la regenerarea morală a societăţii, ca o condiţie esenţială a realizării aspiraţiilor de libertate şi unitate naţională. (C.Bodea, 1848 la români. O istorie în date şi mărturii, vol.I, Bucureşti, 1982, p. 315-320)


Eliberarea lui C. A. Rosetti din Cazarma Sf. Gheorghe - Malmaison


Proclamarea Constitutiei Pasoptiste la Bucuresti
Culorile din drapelul Romaniei reprezinta, in viziunea preotilor, trei virtuti teologice, pe care autoritatile statului le-au preluat in tricolor din simbolurile Bisericii. Oficializarea steagului national, continand culorile "albastru, auriu si rosu", a avut loc in 1848, dupa ce a fost cultivat in Societatea "Fratia" ca steag de reprezentare. Printr-un decret semnat in 14 iunie 1848, s-a stabilit ca "steagul national va avea trei culori: albastru, galben, rosu", doar ca benzile erau dispuse orizontal, nu vertical, ca in prezent. (de aici)

Vezi articolul Simbolistica Drapelului Romaniei - click aici!



Filmul
Masca de argint din colectia Margelatul se concentreaza pe rolul controversatei societati secrete.
Societatea „Frăţia”, adică cei mai de seamă intelectuali ai vremii, îi roagă pe Mărgelatu (Florin Piersic) şi pe Buză de iepure (Sobi Ceh) să-i ajute să recupereze aurul furat de la boierul Vâlcu (Marin Moraru) de actriţa Agatha Slătineanu (Marga Barbu) şi aşa-zisul bancher Troianoff (Alexandru Repan). Sub anonimatul Măştii de argint, un personaj face dreptate şi apără minele de aur ale ţării de concesiunea cerută de Troianoff. Toţi cred că este vorba de Mărgelatu. Lucrurile devin din ce în ce mai încurcate, aventura abundă în cafturi şi trădări, împuşcături şi revelaţii, manele şi ţigănci frumoase. Şi Buză de iepure are parte de o mare surpriză. (de aici)

4 comentarii:

  1. Generalul Nicolae Mavros (1786-1868) a fost socrul, si NU bunicul lui Ion Ghica (1819-1897); in 1847, Ion Ghica s-a casatorit cu Alexandrina Mavros, una din fiicele generalului.
    Sedintele de taina ale "Fratiei" au continuat si in cealalta casa a generalului, de langa Sf.Nicolae Jignita, casa care apoi a fost mostenita de Alexandrina, , unde tinerii casatoriti au locuit un timp (apoi in imobil a functionat o vreme Consulatul Italian).
    ***Un articol interesant, felicitari, dar cu o documentare care merita suplimentata.

    RăspundețiȘtergere
  2. Va multumesc pentru lamuriri si atentia acordata. Cat priveste cealalta casa de langa Biserica Sf. Nicolae-Jitniță* , mai exista si astazi?

    *(1590) din Calea Văcărești, demolată în iulie 1986

    RăspundețiȘtergere
  3. Generalul Mavros cumparase casa de la bancherul evreu Manoah Hillel, sustinator, si el, al miscarii revolutionare de la 1848. Casa se gasea langa biserica Jitnita, la intalnirea strazilor Negru Voda si Sf.Ioan cel Nou.
    Dupa ce a fost locuita de sotii Ghica, casa a intrat in proprietatea statului italian, care a stabilit acolo, inainte de 1880, consulatul. Pe la 1900, vechea casa a fost demolata si inlocuita cu o cladire vasta pentru consulat.
    In anii interbelici, statul italian a vandut imobilul si a functionat in Bd.Lascar Catargiu.
    In anii '70-'80 in cladirea fostului Consulat al Italiei a functionat Trustul de constructii-montaj minier.
    Zona strazilor Sf.Ioan cel Nou-Negru Voda-Clucerului a fost distrusa la jumatatea anilor '80, si azi este aproape de nerecunoscut.
    Ca reper, fostul consulat s-ar gasi azi in spatele aripii "Unirea" a Magazinului Unirea, pe latura de V a Institutului Bancar Roman, de pe ceea ce a mai ramas din Str.Negru Voda.
    Spor la treaba!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mi-ati dat un nou indiciu in cautarea mea. Va multumesc!

    RăspundețiȘtergere

Copyright © 2009-2017 by Reptilianul Collective. Un produs Blogger.