Header Ads

Catacombe sub Cismigiu



Nu cred că Ion Andreescu pictorul, scriitorii şi criticii, matematicienii, actorii, muzicienii, arhitecţii, regizorii de mai târziu – Tudor Vianu, Cincinat Pavelescu, Al. Rosetti, Camil Petrescu, Urmuz, Florian Pittiş, Liviu Ciulei, Emil Prager, Mircea Djuvara, Dan Barbilian, Alfred Alessandrescu, Vasile Voiculescu, Grigore Băjenaru, Lia Manoliu, Victor Kernbach, George Cretzianu, Mihail Andricu şi mulţi, mulţi alţii asemeni lor, absolvenţi de frunte, ar avea să-mi reproşeze că le-am făcut publice minunatele escapade la „cetate”, la „catacombe”, la „Buturugă” – dar aici, aşa, mai feriţi. (Cu piciorul… prin Bucuresti III de Ion Cogan - Conexiuni nr. 16, iunie 2006)




Iosif Iser - La Buturuga in Gradina Cismigiu


La Buturuga a fost un local cunoscut din Gradina Cismigiu mai ales prin laptele batut racoritor care se servea vara.




Am trecut mai mult decât în fugă pe lângă luxosul restaurant „Monte Carlo” aşa cum nici Buturuga de care cu toţii ştim cât de populară a fost printre cei care preferau paharului de băutură scumpă paharul mult mai ieftin dar şi mai plin cu lapte bătut – kefirul lui Lukianoff – sau ţapul cu bere şi surata lui mai mare – halba – Buturuga de lângă Pavilionul cu ape minerale care se transforma brusc, peste noapte, la sfârşit de săptămână, într-un izvor nesecat de muzică de fanfară cu un repertoriu variat, a fost loc de desfătare a ţâncilor diferitelor epoci care se delectau la rându-le, cu prăjituri cu moţ enorm de frişcă, îngheţate de fistic, de alune, bomboabe aduse tocmai de la „Zamfirescu” sau pur şi simplu renumita bragă rece ca gheaţa. (Cu piciorul... prin Bucuresti II de Ion Cogan - Conexiuni nr. 17, iulie 2006)


Cei de o vârstă cu mine sau mult avansaţi în etate îşi aduc aminte cu plăcere marile atracţii ale grădinii, pentru că mintea copilului de atunci le-a înregistrat într-un fel inegalabil, combinând miraculos poveştile despre hoţii vremurilor trecute adăpstiţi de potere prin catacombele Cişmigiului (pe insulă, la Cetăţuie sau în multe alte locuri ferite ) cu inocenţa idilelor consumate pe băncile aleilor sau pe movila centrală sub a cărei poale trona vestita „Buturugă”. (Am pus la timpul trecut localul pentru că din păcate, în acest moment e pus sub lacăt făcându-te să lăcrămezi ca în faţa unui cavou în care ştii că acolo sunt înmormântate toate amintirile tale). (Cu piciorul... prin Bucuresti IV de Ion Cogan - Conexiuni nr. 18, august 2006)

Cat despre cetate, ramane de vazut daca intradevar este ruina unei foste mănăstiri construită în 1756 de logofătul C. Văcărescu. Din aceeasi sursa aflam ca din zona primei bolţi de lângă stradă pornea un tunel secret care lega Palatul Creţulescu, pe sub Grădina Cişmigiu, cu malul plin de ascunzători al Dâmboviţei.




Arhitectul Meyer ştia ce face când a aliniat peluza principală a Grădinii având ca punct de reper Biserica Schitu Măgureanu; ctitorită de Constantin vel logofătul Văcărescu şi cu hramul Maicii Domnului şi Sf. Visarion, a fost terminată de Mihai vel vistiernicul Cantacuzino – ginerele ctitorului, prin anul 1764, în zilele lui Constantin Vodă Racoviţă. După ce în 1881 a fost dărâmată, a fost reclădită în 1884. Biserica este şi astăzi una din cele mai frumoase din Bucureşti. (Pisania are data de 5 oct.1756). (Cu piciorul... prin Bucuresti II de Ion Cogan - Conexiuni nr. 17, iulie 2006)



Sfatul Popular al orasului Bucuresti (actuala Primarie a capitalei)

Un comentariu:

  1. Imiiii placeeee !!! :X
    Tot ce este vechi, tot ce are sau nu istorie, ca este sub pamant sau deasupra, tot, tot, totul imi place din ce in ce mai mult !!!

    RăspundețiȘtergere

Copyright © 2009-2017 by Reptilianul Collective. Un produs Blogger.