sâmbătă, 26 septembrie 2009

Articol LIBERTATEA - Catacombele Bucurestiului



"Capitala României are o tradiţie de secole în materie de tainiţe şi coridoare secrete. Acestea aveau zeci de metri şi erau atât de largi încât se circula prin ele cu carele. În secolul al XIX-lea au apărut edificiile care aveau tuneluri de refugiu. Construcţia de căi subterane s-a dezvoltat în perioada interbelică şi a culminat în timpul dictaturii lui Ceauşescu. Informaţiile ne-au fost furnizate de Dan Falcan, istoric în cadrul Muzeului Municipiului Bucureşti. [...]

Deasupra tunelului de metrou dintre Piaţa Universităţii şi Piaţa Victoriei, mai precis între metrou şi calea rutieră, există o casetă betonată, înaltă de 4 metri, lată de 30 de metri şi lungă de 2.500 de metri. Înăuntru nu sunt conducte, nu sunt cabluri, nu este inundaţie, deci ar putea fi transformată în parcare subterană. [...]

Un alt tunel, denumit C 500, leagă Palatul Cotroceni de Piaţa Revoluţiei şi merge mai departe, către fosta reşedinţă a lui Ceauşescu din cartierul Primăverii, dar are ramificaţii şi către alte 80 de imobile din Bucureşti.

Hrubele haiducilor Tunsu şi Grozea

Sub Palatul Golescu, situat lângă stadionul Giuleşti, a fost descoperit un coridor subteran care dă înspre lunca Dâmboviţei. Tunelul a fost folosit şi de Tudor Vladimirescu. “Tot pe aici se refugiau, la 1826, vestiţii haiduci Tunsu şi Grozea”, ne-a spus Dan Falcan.

Catacomba din parcul Cişmigiu

În nordul parcului Cişmigiu, Biserica Schitu Măgureanu e legată prin subterane de Palatul Cretzulescu. Tunelul a fost folosit ani de zile drept “ieşire de salvare” a boierilor.

Linie de metrou sub Parlament

De sub Palatul Parlamentului pleacă un tunel, cu şine pentru metrou, care face legătura cu Ministerul Apărării. Un alt tunel, pietonal, leagă fosta Casă a Poporului de staţia de metrou Izvor." (Articol semnat de Sorin Golea & Florian Bichir, 18 septembire 2009)

miercuri, 23 septembrie 2009

Buncarul de sub Opera Romana





Opera Romana. Probabil treci zilnic pe langa ea in drum spre Universitate sau doar pentru a inchiria biciclete de alaturi. Uneori pescarii simt cum pestii le spun lucruri ascunse, dincolo de apa stravezie a Dambovitei. Adevarul este ca sub tronul marelui nostru compozitor se afla un labirint de tuneluri si coridoare deloc diferite de cele ale unui buncar nazist. Usi metalice, masive, tevi de gaze, tablouri electrice arse sau scoase din folosinta, un pat destul de curat, cateva scaune cam subrede, o jacheta si alte mici parti de mobilier ramase acolo murind in uitare. Dar acestea nu umplu in totalitate tenebrele buncarului. In micile noastre expeditii am trecut cu usurinta de primul obstacol: zona securizata din curtea operei, pe unde se perindau gardieni si rareori politisti. Al doilea pas era infiltarea, practic ne faceam nevazuti intr-o gaura neagra rectangulara aflata la nivelul pamantului, multumita unor baieti care au spart placile de beton in urma cu ceva timp, usurandu-ne astfel expeditia. Desi multa mizerie la intrare, pe scari, si multa apa in primul culoar, mersul nostru a fost foarte lejer, printr-un loc nesperat de curat si luminat de lanternele noastre care s-au dovedit foarte utile. Fotografiile de mai jos redau sumar atmosfera acestui subteran.

Obs.: sunt necesare cizmele sau pungi de plastic fiindca e apa in primul coridor (prima poza).













Hanul Gabroveni


(poze preluate de aici)

Am coborat in casa diavolului, i-am vazut instrumentele de torura si salteaua pe care isi trage duhul dupa ce le foloseste pe sarmanele suflete pacatoase. Sau nu! Oricum nu e un loc de vizitat pe timpul noptii neinsotit.










marți, 22 septembrie 2009

I'm back!


A trecut mai mult de o saptamana de cand a inceput scoala. Nu stiu de ce dar ceva m-a schimbat. Poate un banal post de radio* cu o muzica selecta sau consumul unor ierburi cu prilejul anumitor ocazii sau pur si simplu constientizarea ultimului an de liceu. De cateva zile ma bucur ca ma scol la ora 6 cu ochii plini de cearcane si ca plec spre aceeasi cladire, facand acelasi drum de trei ani de zile. Sunt linistit, ba chiar mi s-a zis ca am o fata blanda si sincer nu m-as certa cu nimeni pentru motivele pe care unii le au in certurile lor. Mi se pare atat de idioata bataia de cap cauzata de minciuni si fatarnicie.. de parca nu ai stii ca toti sunt la fel, mincinosi si fatarnici**. Am auzit pe undeva ca "nimic nu e sigur, si asta e singurul lucru sigur". Vrei mai mult?

Am atatea de povestit despre zilele astea si parca vad cum toate amintirile incearca sa iasa de-odata pe o usa si, asa cum sunt ele grase, raman intepenite. Probabil s-a sunat de pauza...

Ramane memorabila prima evadare din anul asta chiar din a doua zi de scoala cand oficial aveam sapte ore. Paznicu' nu ne-a lasat s-o stergem, iar noi am sarit zidul gardului si nici dracu nu ne-a mai vazut. Apoi am gasit pe Lipscani, in vechiul han Gabroveni (azi ruine) niste beciuri, catacombe destul de vechi, bolti ce se rezemau in stalpi de lemn, pe alocuri arsi (fusese un incendiu din cate am citit) si multe altele. A fost o descoperire pentru mine si o incurajare sa caut mai departe alte mistere sub acest Bucuresti, oras al contrastelor. In viitorul post am sa pun poze.


** Dar asta s-o stii doar tu.