luni, 17 martie 2014

Filmul Engelthal-Valea Îngerului disponibil pe internet


În luna octombrie a anului trecut, eu împreună cu George Pancencu și Robert Casmirovici am pus pe hârtie primele idei pentru realizarea unui film documentar despre o zonă a Transilvaniei și am început să cercetăm câteva sate abandonate. Atenția ne-a fost captată de un loc foarte izolat, aflat undeva între Sibiu și Mediaș. Satul din secolul al XIV-lea purta mai multe nume - Mighindoala, Engenthal (din germană - valea îngustă) sau Engelthal (valea îngerului), toate având o rădăcină comună, inspirată din forma reliefului, dar și din aspirațiile sătenilor. După 1980 el a fost abandonat din cauza lipsei suprafețelor agricole, a alunecărilor de teren și izolării. 

Când am mers acolo nu mai era nimeni. Ne-a însoțit un localnic din satul învecinat Buia și ne-a arătat locurile din Engelthal unde el a copilărit. Într-o altă vizită l-am găsit pe Tara von Neudorf, un artist din Sibiu care a concesionat biserica săsească din sat pe o perioadă de 30 de ani. Practic, el e singurul om care mai locuiește acolo din când în când. Tara intenționează să restaureze biserica și altarul și să picteze interiorul ei cu scene din istoria sașilor. Astfel, am surprins și ineditul prin prezența acesui om într-un mediu devenit destul de ostil civilizației. 

Am lucrat în total vreo 4 zile pe teren și mai multe ocupându-ne de montaj și comentariu. Mă bucur că am reușit să fac din filmul ăsta o călătorie către un loc unde natura și-a spus ultimul cuvânt. În acest itinerariu am surpins scene din satele vecine, ruinele unui castel în care a locuit Mihai Viteazul și multe altele. Am înțeles că se poate face un film bun cu un minim de aparatură, nici aia mult prea sofisticată, dar și cu ajutorul celor care cred într-o idee. 

Filmul a apărut pe Dailymotion! Vizionare plăcută! 

Engelthal - The Valley of The Angel de reptilianul

joi, 27 februarie 2014

Palatul „Adeverul”


Palatul „Adeverul” era alcătuit din trei imobile alipite. Dobre Ștefănescu, cel mai vechi lucrător din atelierele tipografiei, își aducea aminte că atunci când Constantin Mille plănuia să ridice prima casă a „Adeverului”, nu exista încă strada Sărindar. Dinspre bulevardul Elisabeta porneau doar câteva curți lungi, la capătul cărora se aflau niște case. În ele era instalată tipografia „Dor P. Cucu”, unde la un moment dat s-a tipărit și ziarul „Adeverul”. După dărâmarea casei preotului de la biserica Sărindar (pe locul unde acum se află Cercul Militar) s-a construit o școală de biciclete, apoi o grădină cu cinematograf, care lua lumină de la motoarele „Adeverului”. 

C. Mille a cumpărat „Adeverul” în 1895, iar la peste doi ani s-a pus piatra de temelie a palatului ziarului. În paralel, s-a construit alături casa comercială Saint-Frères, predestinată să treacă mai târziu tot în stăpânirea societății „Adeverul”.

Au fost cumpărate imediat două mașini tipografice plane de la  Iohan Weiss și o altă mașină „Marinoni” nouă de la „Tipografia Nouă”. La 1896 a fost adusă prima mașină rotativă de la fabrica Albert (Frankenthal). Treptat au fost adăugate și alte utilaje și motoare, în funcție de nevoile crescânde ale ziarului. Apoi a fost nevoie să se construiască un local nou, potrivit progreselor făcute și care să poată adăposti cele șase rotative noi lungi de până la 20 de metri, mașinile plane, precum și atelierele mașinilor pentru Tiefdruck, atelierul linotipurilor, atelierul clișeelor, atelierul de fotografie, zincografie, legătorie și alte anexe.

C. Mille a pășit pe aceste locuri pline de bălării nebănuind că va întemeia o stradă a presei. Dacă biserica Sărindar a fost una foarte veche, despre strada cu același nume (actuala Constantin Mille) nu putem spune același lucru. 


PALATUL ZIARELOR ADEVERUL ȘI DIMINEAȚA ÎN 1934

Laboratorul lui Iosif Berman, primul fotoreporter român.
LINOTIPURILE
CALANDRUL
STEREOTIPIA

ZINCOGRAFIA

ROTATIVA
ZEȚĂRIA

MAȘINILE PLANE
EXPEDIȚIA
TIEFDRUCK
ADMINISTRAȚIA


Sursa informațiilor și fotografiilor vechi: „Almanahul ziarelor Adeverul și Dimineața - 1934”