duminică, 6 iulie 2014

Biserica Neagră și statuile ei



Am ales să modific aspectul celui mai vizitat obiectiv din Brașov pentru a puncta rolul esențial al bisericilor gotice construite în Evul Mediu. Nu mulți sunt cei care știu că lipsa fondurilor a făcut imposibilă construirea celui de-al doilea turn al Bisericii Negre, ba chiar a întârziat finalizarea celui sudic cu 37 de ani. Iată, astfel, un Brașov diferit, cu o biserică terminată întocmai după planurile inițiale. Însă doar cu ajutorul imaginației am putea pune un semn de egal între finalizarea construirii unei astfel de biserici și avântul credinței mântuitoare, după cum Maurice Vieux scria în Lumea constructorilor medievali: „O catedrală nu este un fapt religios și nici un elan al credinței, ci pur și simplu o realizare socială a unei societăți dintr-o anumită epocă. Dacă la temelia construcției ar fi stat credința, acea credință care face să se mute munții din loc, nicio catedrală, nicio biserică nu ar fi rămas neterminată din cauza lipsei de bani. Căci constructorii lucrau pentru bani, nu pentru mântuirea lor.” (Les Secrets des bâtisseurs, 1975) 

Și, că tot am amintit de constructorii medievali, voi începe descrierea statuilor ce împodobesc Biserica Neagră prin amintirea figurii îngenuncheate de pe contrafortul răsăritean al navei nordice, cea lipsită de cel de-al doilea turn prevăzut în planul inițial.


În partea stângă a „Portalului de aur” a laturii nordice se află statuia unei calfe (lucrător calificat după o perioadă de ucenicie) așezată pe primul contrafort. Este o figură îngenuncheată, care ține mâna dreaptă întinsă în jos, în timp ce se sprijină cu cea stângă. Denumirea de calfă a fost preluată dintr-o legendă încă neconfirmată din alte surse contemporane. Este menționat faptul că figura este sculptată astfel pentru a sugera acțiunea de asigurare a verticalității zidului cu ajutorul unei sfori legată de o bucată de plumb. Potrivit legendei, această calfă deosebit de harnică a fost împinsă de pe schelă de către meșterul său invidios, deoarece era mai pricepută în meserie decât el și se temea ca nu cumva să-i ocupe rolul și să fie demis din funcție. A doua zi de la comiterea crimei, calfa a fost găsită la baza contrafortului și, crezând că a fost doar un accident de muncă, colegii săi s-au hotărât să-i ridice un monument în vârful contrafortului, fiind reprezentat în poziția imediat înaintea căderii. După toate aceste urmări, meșterul invidios nu și-a mai găsit liniștea și a ales să se autodenunțe la tribunal. Probabil el a fost executat chiar în Piața Sfatului, în văzul statuii calfei.

La fel ca toate celelalte statui, reprezentarea acestei calfe s-a degradat foarte mult în timp. În cursul campaniei de restaurare din 1970 s-a hotărât coborârea lor și expunerea în interiorul bisericii. Statuia calfei a fost refăcută cu ajutorul donației de familie inițiată de Hildegard Schlandt (1909 - 1988), văduva lui Walter Schlandt - organistul Bisericii Negre între anii 1962 - 1965, și mama lui Hans Eckart Schlandt - organist la aceeași biserică din 1965 până în prezent. Astfel că, actuala statuie de pe contrafort a fost executată de sculptorul Kurtfritz Handel după o concepție proprie, încuviințată de familia de donatori.






1. Prima statuie de pe latura sudică este o lucrare după original a sculptorului Hans Guggenberger (1902 - 1987) și îl reprezintă pe Ioan Botezătorul îmbrăcat într-un talar din blană de oaie și acoperit cu o manta, pe care o ține cu mâna stângă. Ioan Botezătorul a fost patronul francmasoneriei după scrierile cele mai vechi ale frăţiei. De altfel, el face cu mâna dreaptă simbolul cifrei 8, specifică statuilor care reprezintă învățători sau interpreți ai cuvântului divin (vezi tăietorul de piatră reprezentat pe biserica Saint-Philibert din Tournus). Această cifră este aceea a Companionajului sau a companionilor masoneriei operative din Evul Mediu. 


Cheie de boltă - Richiș (sursa foto)
Simbolul cifrei 8 sau al Companionajului
pe poarta de sud a bisericii fortificate din Biertan



„O anecdotă care reflectă starea de spirit a acestor lucrători de excelenţă, cum erau denumiţi în Evul Mediu companionii masoneriei operative, pe care o găsim sub numele de companionaj, narează un dialog dintre un vizitator al unui şantier de construcţie al unei catedrale şi cioplitorii în piatră. Întrebaţi ce fac, ei au răspuns pe rând: Îmi câştig existenţa, domnule, spuse primul bărbat sobru fără să-şi ridice capul, al doilea fără ezitare afirmă că taie o piatră, spre deosebire de al treilea care răspunse cu demnitate – construiesc o catedrală! Acesta din urmă era companion.” (Liviu Pendefunda, Dogmă sau libertatea gândirii)



2. Cea de-a doua statuie îl reprezintă pe Arhanghelul Mihail care ține în mână o sabie înflăcărată parțial deteriorată și calcă peste balaurul învins. Noua sculptură este opera lui Richard Boege, care și-a permis să modeleze capul într-o manieră modernă, după ce capul vechii statui s-a pierdut la executarea copiei din jurul anului 1912.


3. De asemenea, tot Richard Boege a sculptat și noua statuie a Apostolului Iacov (Iacobus Major, Iacov cel Mare), patronul pelerinilor care vizitau mormântul lui din Compostella, Spania. Mai înainte să fie în compania lui Isus, Apostolului Iacov și fratele său, Evanghelistul Ioan, au fost ucenici ai lui Ioan Botezătorul. Pe cap are o scoică de pelerin, căci scoica avea pentru pelerinii din vechime un uz practic: datorită mărimii şi formei putea servi drept farfurie sau cană. În mana dreaptă are bastonul pentru peregrinări, iar în cea stângă o punguță. La picioarele lui stau două figuri îngenuncheate cu mâinile ridicate pentru rugăciune, cu un triunghi în mijlocul lor.

Cheie de boltă a bisericii evanghelice din Sibiu
cu reprezentarea Apostolului Iacov

4. Pe contrafortul al patrulea se află statuia lui Sf. Ieronim (340 - 420), care ține în mâna stângă o cârjă de episcop și în cea dreaptă un sul scris. El este cunoscut pentru prima traducere a Bibliei în limba latină, numită și „Vulgata”, folosită peste un mileniu în Biserica Catolică. Leul reprezentat sub picioarele lui face trimitere la legenda conform căreia, în timpul șederii sale în pustiu, a scos un spin din laba unui leu.


5. A cincea statuie o reprezintă pe Sf. Ecaterina din Alexandria stând pe un personaj ghemuit. Personajul principal este încoronat și ține în mâna dreaptă o roată, iar în cea stângă ținea cândva un paloș. Aceste atribute sunt uneltele de torturare folosite la executarea martirei creștine care la 25 noiembrie 307, la ordinul împăratului Maximinus a fost mai întâi trasă pe roată, iar apoi decapitată. Brașovul medieval a venerat-o în mod deosebit, ridicându-i o capelă gotică în locul unde astăzi se află corpul C al Liceului Honterus. De asemenea, curtea Bisericii Negre se chema până în secolul al XVII-lea „Curtea Sf. Ecaterina.” 

Noua statuie este o lucrare a sculptorului Richard Boege, care a modernizat capul ce lipsea din figura originală.

6. A șasea statuie reprezintă un cleric catolic. El ține un potir în mâna stângă, simbol al euharistiei. De-a lungul timpului a fost identificat cu parohul Thomas Sander, care între anii 1377 și 1419/1421 a fost primpreot al orașului Brașov. El este „începătorul principal atât al corului, cât și al Bisericii”, conform inscripției sale funerare din 1410, zidită acum în peretele din spatele altarului Bisericii Negre. Însă această identificare nu pare plauzibilă deoarece Biserica Catolică nu putea admite o asemenea cinstire a unui om aflat încă în viață.

Sculptorul noii statui este tot Richard Boege.

7. Același sculptor realizează copia statuii Evanghelistului Luca. Identificarea este simplă dacă se ține cont de prezența penei de scris din mâna dreaptă și a boului reprezentat pe scutul de la picioarele personajului. 

8. Apostolul Pavel este reprezentat în a opta statuie, ținând în mâna dreaptă o carte (probabil Biblia), iar în mâna stângă un paloș, care a fost distrus. 



9. Situat mai spre răsărit, contrafortul al nouălea îi revine lui Isus, care are în spatele capului o aureolă masivă cu o cruce de Malta. Cu mâna dreaptă ridică doua degete făcând un gest similar cu cel al lui Ioan Botezătorul de pe primul contrafort. În mâna stângă ținea o carte deschisă, însă aceasta a căzut în 2005. Noua statuie este lucrarea lui Hans Guggenberger, același care a sculptat și statuia Botezătorului. El a configurat fața într-un stil modern, după ce fața statuii originale căzuse în 1932.

10. În dreapta lui Isus se află Apostolul Petru. El ține în mână cheia simbolică (Evanghelia după Matei 16, 19). Noua sculptură este opera lui Richard Boege.

11. Pe contrafortul al unsprezecelea se află a doua figură încoronată, mai exact Fecioara Maria cu pruncul Isus în brațul drept. Ea ține în mâna stângă un trandafir de metal, iar sub ea se află un scut cu vechea stemă a orașului Brașov, reprezentând o coroană de crin, căci rădăcinile de pe stema actuală au fost adăugate abia în sec. al XVI-lea. Scutul este susținut pe o parte de un înger și pe cealaltă parte de un demon.  Trebuie știut faptul că Fecioara Maria este patroana orașului Brașov, dar și a Bisericii Negre. 

Noua statuie a fost lucrată de sculptorul sibian Kurtfritz Handel în 1983 după modelul de ipsos al Margarethei Depner (1885 - 1970).



12. Pe ultimul contrafort ocupat se află statuia lui Ioan Evanghelistul. Identificarea a fost destul de incertă, însă aspectul și poziția au putut face lumină. Ioan era cel mai tânăr dintre ucenici și cel mai preferat de Isus, iar pe cruce acesta i-a încredințat-o pe mama lui pentru a o avea în grijă (Evanghelia după Ioan 19, 26-27). Astfel, statuia reprezintă un personaj masculin tânăr, fără barbă și poziționat lângă statuia Fecioarei Maria. În mâna stângă are un potir, iar cea dreaptă o ține la piept.


Piața Sfatului
Din 1887, Nonnergasse sau Ulița Călugărițelor a purtat numele lui Michael Weiss,
jude al Brașovului care s-a opus guvernării tiranice a lui Gabriel Bathory în 1612.
Brașovul vechi. Vedere dinspre cetate.

Surse: Plastiken an der Schwarzen Kirche in Kronstadt - Gernot Nussbächer
Lumea constructorilor medievali - Maurice Vieux
Dogmă sau libertatea gândirii - Liviu Pendefunda

vineri, 4 iulie 2014

Pandelică s-a întors!



Statuia tinichigiului ornamentist Alexandru Dimitriu (1871-1955) a fost reamplasată în vârful turnului Primăriei Sectorului 1 la începutul lunii iulie anul curent. După incendiul din 2009 care a afectat clădirea primăriei din bd. Banu Manta, statuia soldatului de aramă a fost coborâtă din măsuri de precauție, urmând să fie restaurată. Ea mai este cunoscută și sub numele de „Pandelică”, botezată astfel de către funcționarii primăriei din perioada interbelică în cinstea unui pompier renumit, întrucât statuia se afla pe cea mai înaltă construcție din zonă (56 de metri), simbol al supravegherii întregului perimetru. 

De asemenea, este drept să menționez că Pandelică mai are doi frați. Alexandru Dimitriu a realizat prima statuie în 1896 pentru a împodobi Palatul Culturii din Iași, orașul în care s-a născut. Postura rigidă a cavalerului pe care îl reprezintă și proporțiile nereușite ale brațului drept trădează stângăcia meșterului în vârstă de 25 de ani. Cea de-a doua statuie a fost creată pentru a decora acoperișul casei sale din București, de pe strada Episcopul Radu, urmând ca în 1929 Primăria de Verde (actuala Primărie a Sectorului 1) să comande statuia cavalerului care a rămas cunoscut până în ziua de astăzi sub numele de Pandelică. (sursă)

Dintre cele mai notorii lucrări ale lui Alexandru Dimitriu se numără și cupolele metalice a Ateneului Român și Palatului Patriarhiei, cea împodobită cu statuia unui vultur cu aripile desfăcute.