STR. ICOANEI 4-6, 8

Vizavi de Şcoala Centrală de pe Strada Icoanei se află, din câte am aflat, fosta clădire a pâinii, în stil neoromânesc, cu 2 etaje plus mansardă. Părea o ţintă foarte bună pentru o explorare urbană. Casele din jurul acestei clădiri erau şi ele, de asemenea, abandonate. Astfel că, pentru a ajunge în clădirea-ţintă trebuia să intrăm prin casa alăturată şi să ajungem în curtea din spatele ei. De acolo urcam în podul altei case lipită de spatele clădirii-ţintă. Trebuia apoi să traversăm acoperişul destul de abrupt cu atenţie ca să ajungem la intrarea în podul celei de-a treia case. În acest fel am ajuns în curtea clădirii cu pricina. (sursă)

Str. Icoanei 4-6 (fosta clădire a pâinii)

Interior

Interior

Una din scările din pod.

Curtea fostei clădiri a pâinii.

Următoarele imagini sunt din fosta clădire a pâinii (Str. Icoanei 4-6)

CLĂDIRI PĂRĂSITE DIN CENTRUL VECHI

STRADA GABROVENI

STRADA LIPSCANI

STRADA LIPSCANI

STRADA SMÂRDAN

STATUIA TRAIAN

Vasile Gorduz (1931-2008)

Trecând prin faţa Muzeului Naţional de Istorie din capitală am descoperit o copie a statuii "Traian" lucrată de sculptorul Vasile Gorduz (1931-2008). Originalul se află în curtea Academiei Române din Roma. Statuia îl înfăţişează pe Traian ţinând în braţe lupoaica. Artistul şi-a lăsat amprenta asupra lucrării inventând un simbol care reflectă simbioza daco-romană. Astfel, steagul dacic a fost unit cu lupoaica.

Statuia "Traian" din curtea Academiei Române din Roma (sursa foto)

Simbolul inventat de Gorduz pentru simbioza daco-romană (sursa foto)

RECLAME VECHI

Mergand la pas prin centrul vechi nu am putut să nu colecţionez câteva din vechile reclame ale diverselor magazine bucureştene. Astfel, am întocmit un colaj din bucăţi de trecut ce continuă să ne invadeze cotidianul. 

FOSTĂ FABRICĂ DE PÂINE

Undeva ascunsă în spatele blocurilor de lângă gura de metrou Piaţa Victoriei se află o mică arie de teren pe al cărui spaţiu se întinde o clădire şi nişte anexe.

UPDATE: Este vorba de fosta fabrică de pâine aparţinând Întreprinderii de panificaţie "Pajura", care avea un regim de lucru non-stop. Începând cu demolările din '80, atât fabrica cât şi anexele ei au fost restrânse, ajungându-se la suprafaţa pe care o ocupă şi în ziua de azi. Fabrica a funcţionat până în anii '90 când şi-a încheiat activitatea în plină expansiune a fabricilor de pâine "turcească". (mulţumesc lui Vlahul pentru aceste informaţii)