duminică, 26 aprilie 2015

Catacombele Brașovului



Brașovul se poate mândri cu numeroase obiective turistice, dintre care unele mai puțin convenționale. Ce-i drept, locurile pe care le-am explorat aici nu au fost valorificate până acum, însă, spre deosebire de alte orașe, ele sunt astăzi foarte accesibile și curate. Este vorba de o rețea de galerii subterane aflată aproape de Piața Sfatului, sub scara ce leagă Bastionul Graft de Turnul Alb. 

Le-am descoperit în timp ce mă plimbam pe aleea de lângă zidul cetății (Strada După Ziduri). Dincolo de pârâul Graft, numit și Spurcata din cauza mizeriilor deversate, se pot vedea mai multe intrări, unele zidite, alte astupate cu pământ sau închise cu gratii. Doar una singură are gratiile distruse și permite accesul într-unul dintre locurile subterane pe care orașul le ascunde. 

De altfel, Brașovul este plin de tuneluri păzite și grote secrete care leagă turnurile și bastioanele de apărare între ele. Se spune că prin tot centrul vechi ar exista căi subterane de comunicare cu Piața Sfatului, Biserica Neagră sau cu muntele Tâmpa unde, de asemenea, există legende care spun că au fost ţinuţi prizonieri germani în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. 


Anul trecut, un grup de voluntari, scandalizați de hotărârea edililor de a construi un tunel rutier în zona După Ziduri, au inițiat un eveniment de ecologizare, în urma căruia s-au strâns peste 30 de saci de gunoaie atât din interiorul catacombelor, cât și de pe malurile pârâului Graft. Se pare că evenimentul a fost un succes, iar presa locală a devorat instant inițiativa.


Catacombele au fost săpate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și au servit ca adăpost brașovenilor din Centrul Istoric pe timpul bombardamentelor. Ele se întind pe o suprafață de aproximativ 1 200 metri pătrați, formând zeci de metri de tuneluri labirintice cu circuit închis, care nu duc nicăieri, la fel cum nici buncărul de sub Opera Română din București nu se continua în vreo direcție. 

Nu eram pregătit pentru o astfel de explorare urbană. Aveam doar o lanternă mică a cărei lumină spărgea bezna ca niște lovituri de pumn în gheață. Însă m-am folosit de blițul camerei de fotografiat și am bâjbâit până când m-am acomodat cu întunericul pe lumina pe care o aveam. Bineînțeles că am început să număr pașii făcuți. Altfel nu eram în stare să cartografiez cât mai exact cu putință potecile subterane. Menționez că harta arată doar o parte din ramificațiile buncărului, urmând să fie întregită cu prima ocazie.


Iată ultima legătură pe care o mai puteam avea cu lumea exterioară, ultima lumină naturală, caldă și prietenoasă. Intrarea îmi promitea o gama largă de senzații extreme, neexagerate de miturile pseudo-istorice despre kilometri de tuneluri și baze militare secrete păzite non-stop. Lățimea drumului era de un metru jumate, iar înălțimea de doi, iar de aici mai departe urma să-mi fac singur trecerea printr-un spațiu în care orice sunet, oricât de mic ar fi fost, devenea o posibilă amenințare. 


M-am apropiat de sursa umedă a sunetelor. Aici, ușor ușor se formează stalactite. Tunelurile sunt săpate în stâncă, iar pereții și tavanul lor nu sunt nivelați și dau impresia că ar putea fi o peșteră naturală. 


Intrarea din stânga continua rețeaua de tuneluri de sub Turnul Alb. Probabil în următoarea vizită voi încerca să termin de cartografiat întregul buncăr. Până atunci las să curgă imaginația mai departe spre galeriile ascunse de sub munții Bucegi, căci eu m-am cărat de-aici să iau o porție zdravănă de aer și lumină!

vezi tot articolul

luni, 6 aprilie 2015

Întreprinderea Chimică Dudești




Pe bulevardul Theodor Pallady la numărul 50 se află ruinele fostei Fabrici de pulberi a armatei sau Pulberăria de la Dudeşti a furnizat o parte din infrastructura necesară sfârşitului secolului al XIX-lea. Ea a fost înfiinţată de generalul de artilerie al Armatei Române, Eremia Teofil Grigorescu, în anul 1895 ca unitate de producție pentru substanțe chimice speciale. Tot aici a apărut Întreprindere Chimică Dudești, care a devenit între timp SC Chimopar SA, una dintre cele mai vechi firme din industria chimică românească. Merită notată explozia de la începutul secolului al XX-lea (1904 sau 1923), în urma căreia mai mulţi oameni au murit.




vezi tot articolul

vineri, 20 februarie 2015

Strada Polonă nr. 88





La intersecția străzii Polonă cu strada Greceanu Paul se află o casă abandonată construită în anul 1925, despre care s-a scris în Adevărul.ro că a aparținut unor pensionari. Aceștia s-au împrumutat la cămătari și au girat cu propria casa. În cele din urmă au pierdut-o, iar bătrâna a murit de supărare când au scos-o cu forța pe ușă. Și, de parcă nu era de ajuns, casa a fost lăsată în paragină după ce cămătarii au vândut-o unui evreu. Este o poveste tristă a felului în care pot fi destrămate viețile și amintirile ei. 


Colaj - Insecurity by Ortaku

vezi tot articolul

luni, 22 decembrie 2014

Nyirő József, Szeklers’ Apostle?


Un film documentar despre scriitorul și omul politic maghiar Nyirő József (1889-1953), ale cărui implicații în regimul fascist nu au împiedicat ridicarea unui bust în memoria lui, montarea mai multor plăci comemorative sau chiar amenajarea unei camere memoriale în casa lui natală din Jimbor (jud. Brașov), alături de alte încăperi ce se doresc a fi destinate ajutorării unor copii orfani.

A documentary film about the Hungarian writer and politician Nyirő József (1889-1953), whose involvement in the fascist regime has not prevented the set up of a bust in his memory, installing several plaques or even setting a memorial room along with other premises that are meant to foster some orphans in his birth house in Jimbor (Brașov County).


vezi tot articolul

luni, 20 octombrie 2014

Cu documentarul la Astra Film Festival


foto © dragoș dumitru


Pe 8 octombrie, într-o zi bună de miercuri, am avut surpriza să văd foarte multe scaune ocupate la proiecția documentarului Engelthal - Valea Îngerului, care a avut loc la AstraFilm Cinema Studio, bineînțeles, în cadrul Astra Film Festival, mai exact în secțiunea non-competitivă Made in Romania. M-am bucurat foarte mult că a fost înțeleasă natura monografică a călătoriei unor tineri în încercarea lor de a ridica la un nivel mult mai accesibil numeroasele aspecte dintr-o zonă rurală izolată. Q&A-ul de după proiecție a lansat câteva discuții interesante cu privire la mijloacele cele mai oportune de a surprinde atmosfera satului, dar și despre viitoarele proiecte mai mult sau mai puțin legate de subiectul abordat în acest film. Pot să vă spun, în schimb, că plecare la Sibiu, cu ocazia festivalului, a fost una destul de productivă și plină de întâmplări și acțiuni spontane, care vor sta la baza următoarelor meniuri culturale semnate de aceiași trei, eu, George și Robert.




 Robert Casmirovici, George Pancencu și Alex Iacob (eu) la Q&A | foto © dragoș dumitru 




vezi tot articolul

vineri, 10 octombrie 2014

Ansamblul rezidențial Evocasa Selecta




Evocasa Selecta este ansamblul rezidenţial din centrul Bucureştiului care face orice trecător să îşi întoarcă privirea, fiind o clădire unicat în peisajul arhitectural bucureştean. Însă, am ales să nu fiu un simplu trecător și am prins ocazia să privesc în interiorul clădirii cu arhitectură futuristă. Dincolo de paza asigurată permanent se află două parcări supraterană și subterană de tip Klaus, dar și suporturi pentru biciclete.


Am observat că, spre deosebire de alte ansambluri rezidenţiale noi, Evocasa Selecta oferă viitorilor proprietari de apartamente nu doar o locuinţă, ci un standard de viaţă. 






Clădirea de 10 niveluri cuprinde 77 de apartamente de 2, 3 sau chiar 4 camere, având la parter mai multe spaţii comerciale, iar la primul etaj spaţii de birouri. Este de remarcat faptul că faţada clădirii este realizată din piatră naturală, de la etajul 1 la 4, iar pereţi cortină cu tâmplărie de aluminiu. 


Pe scurt, caracterul exclusivist este creat de această fațadă curbată, ai cărei pereți-cortină conferă clădirii spiritul arhitectural contemporan.

Se pare că dezvoltatorul imobiliar Adama a realizat acest proiect într-o zonă atent aleasă. Ansamblul rezidențial Evocasa Selecta se află în imediata apropiere a Foișorului de Foc și la numai 2 paşi de principalele zone centrale de interes ale oraşului – Teatrul Naţional, Piaţa Universităţii și Piaţa Romană.


Când am intrat în clădire am observat holurile spațioase tapetate cu granit, marmură și împodobite cu oglinzi. Ele fac parte dintr-un proiect gândit special pentru a se distinge prin eleganţa arhitecturii şi luxul finisajelor. Cele 77 de apartamentele sunt de departe unele dintre cele mai dotate și cuprind finisaje de cea mai bună calitate - uși Pinum, tâmplărie din aluminiu Reynaers, parchet Berti, plăci ceramice Marazzi, obiecte sanitare Phillip Stark și, bineînțeles, căzi Jacuzzi.


Am rămas uimit de formele variate ale acestor apartamente, fapt pentru care fiecare pare diferit și compartimentat altfel. În orice caz, spațiile sunt mari și confortabile, iar cel mai mult mi-a plăcut că dispun de o vedere încântătoare către Foișorul de Foc (vezi primul articol), căci terasele sunt largi de până la 150 de metri pătraţi și poți observa lejer cele mai importante obiective din oraș.  

Ce-i drept, Evocasa Selecta se bucură și de recunoaștere internațională. În 2013, ansamblul rezidențial dezvoltat de Adama a obținut premiul Highly Commended Award la etapa europeană a bine-cunoscutei competiții International Property Awards, fiind singurul proiect rezidențial din România care a primit o astfel de distincție anul trecut.



Web: http://www.evocasa-selecta.ro 
Adresa: Bd. Ferdinand nr. 58, Sector 2, Bucuresti 
Persoana de contact: Alina Necula, Head of Marketing & Sales Adama, 0728 109 907

vezi tot articolul

joi, 2 octombrie 2014

Lipscani 33




De curând am vizitat o casă părăsită din inima Bucureștiului și am fost intrigat de lipsa unor date clare cu privire la trecutul ei. Astfel, am încercat să fac o mică investigație pe care am lăsat-o incompletă din lipsa informațiilor. 


La parterul clădirii de pe strada Lipscani nr. 33 se afla, până acum nu mult timp, restaurantul Margo Lounge Caffe. În subsol se putea găsi The Vault Club, situat într-o fostă trezorerie a Băncii Agricola, conform unor surse. N-am aflat dacă într-adevăr aici a existat o anexă a acestei bănci sau dacă sediul a fost mutat din clădirea de la intersecția Căii Victoriei cu strada Lipscani. Cert este că imobilul din Lipscani 33 a fost construit înainte de 1930. Mai exact, la acea dată exista doar corpul principal cu balcoane, iar mărirea imobilului a avut loc în etape diferite, probabil o dată în 1934, iar a doua oară în 1972. De asemenea, în planul cadastral din 1911 figurează numele familiei de bancheri Chrissoveloni, iar peste 73 de ani, în spațiul mărit după dubla extindere se afla Centrul de Construcții și Montaj (Centr. Constr. Montaj). După Revoluția de la 1989 clădirea a găzduit mai multe firme, printre care și Apromatco S.A., urmând ca în jurul anului 2009 parterul și subsolul să devină restaurant și club.

Palatul Societății de Asigurări Dacia, fostul sediul provizoriu al Băncii Agricola. Intersecția Calea Victoriei cu Lipscani
Lipscani 1930

Lipscani 1960 - via muzeuldefotografie.ro. Aripa dreaptă nu era construită încă. În locul ei se afla un magazin de textile.
Lipscani 1986 by Urbán Tamás via fortepan.hu
Hartă Lipscani 1911
Hartă Lipscani 1984 via urban-plan.ro
vezi tot articolul